Vocea ta cântă.
Îmi spune ce vrei, cine
eşti. Prin sunete transmiţi dorinţele ascunse în celulele sufletului. Vibraţiile
care ajung până la noi, neînţelese la nivel conştient, converg spre locul în
care doar percepţia subtilă le poate descifra.
Atingi totul în jurul tău cu
un rîs colorat cu veselie şi sclipire. Mâna cu care creezi se lasă grea şi
imprimă în materie aspiraţia adusă la iveală.
Ca noi toţi, când spre
ceilalţi te îndrepţi, mai întâi îţi scuturi masca de praf, o ungi cu liant şi
ţi-o aplici. Pentru celelalte măşti este o faţă. Obişnuită, normală. De-a lor.
Pentru cei care văd dincolo, este un prim strat, de îndepărtat cu blândeţe şi
multă apă stelară. Pe rănile rămase poţi pune particule minuscule de eter
moale, aromate cu zahăr caramelizat.
Cred că mi-ai plăcut de
prima dată. Aura ta ocupa mult mai mult loc invizibil decât m-aş fi aşteptat.
Dacă ar fi cazul – dacă sfaturile date ar fi şi ascultate, deşi n-au fost
cerute – ţi-aş spune. O, câte ţi-aş spune! Dar le ştii deja. Poate le-ai zis şi
tu altora. Spre oglindă însă le-ai rostit? Te-ai privit în ochi şi ai avut
tăria să le primeşti?
Nici eu. Aşa că tac. Doar în
gând, dacă asculţi atent spre mine, doar în gând ţi le şoptesc:
Aici
şi acum, eşti perfect.
Nu
e nevoie să te preschimbi
în
ce nu eşti.
Stai
pe loc, relaxat, şi doar fii.
De
nimeni egalat.
Aşa
că nici tu după un
altul
nu te modela.
nu te modela.
În curând, dacă măsori în
timp urieşesc, stelele se vor stinge, dar tu vei fi strălucit singular, îţi vei
fi oferit parfumul tău lumii, iar ea va fi zis: a fost unic, a fost el,
nicicând repetabil, a fost.
Exerciţiu
cronometrat – 10 minute.
Scris
pe 25 ianuarie 2012, seara, iar a doua zi dimineata am vazut un link cu subiect
similar pe Facebook la o secventa din filmul Angel-a din 2005: http://www.youtube.com/watch?v=HRrFvapV4ms&feature=share.
Sincronicitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu