joi, 16 iunie 2016

Odă fără întoarcere

Nu credeam să-nvăț a stinge focul
ce mă arde mereu dureros de dulce.
Stelele spre care mi-am înălțat ochii
pururi neîndurătoare privesc înspre mine.

Ard de viu, mistuit de crudul venin.
Voluptatea liniștită a morții se-ascunde.
Toate apele mării nu pot să oprească
lenta curgere a nemiloasei dureri.

Renunț la speranța de-a reînvia vreodată.
Pe calea ce merg, soarele rece mă stinge încet.
Pasărea Phoenix mi-e crud călău, nu scăpare.
Hades m-așteaptă în lumea de umbre și gol.

Pe mine nu mă voi regăsi niciodată.
Lumina pe care o sper e topită-n neant.
Cele de-ntoarcere n-am, să m-opresc nu mai știu.
Aleg moartea dulce ce nu-mi dă de-ales.


Inspirată de Odă în metru antic de Mihai Eminescu.  
Iunie 2016

miercuri, 15 iunie 2016

Vei ramane

Te inspir odată cu mirosul de tei
Ești alături de mine,
        în irisul meu,
          în inima mea
Chiar dacă aș dispărea, tu ai rămâne
    în mirosul de tei,
      în privirea mea,
        în celulele fremătânde ale
           fostului meu sânge.