sâmbătă, 10 decembrie 2016

Diferența

Diferența dintre pâine și zeu
                  e-un leu.
Diferența dintre zeu și pâine
                        e mâine.
Diferența dintre zeu și mine
                    e-n tine.
Diferența dintre tine și zeu
          sunt eu.


9.12.2016

luni, 18 iulie 2016

Sonet târziu

Eu te-am zărit aievea într-o zi de vară,
Cu pasu-ți tandru mugurii de mai zdrobind.
Blândețea ta mă arde și acum, amară,
Vara e scurtă, iar durerea mi-e absint.

Ochiul ceresc cu auriu te adumbrește,
De frumusețe nu te-ai despărțit nicicând,
Schimbarea doar de tine, gales, se ferește,
Din întâmplare doar pe tine neschimbând.

Cu moartea-umbră nu te vei vedea vreodată,
Cu veșnicia te-ai unit în trup și vis,
Vom adăsta sub stelele ce mi te-arată
În mine vei trăi, în versuri te-am închis.

Prea scurtă a fost vara și prea rece,
Dar frumusețea ta în versu-mi se petrece.


17 iulie 2016
Inspirat de sonetul XVIII de William Shakespeare.

 

joi, 7 iulie 2016

Descântec


Cadă peste noi
Stelele șuvoi
Peste noi să vină
Lună și lumină
Soarele să pice
Și să ne ridice
Până-n cerul mare
Din care-am venit
În care ne-om duce
Ca o umbră deasă
Și alunecoasă
Pe o rază mare
De lună și soare.

Stelele șuvoi
Cadă peste noi
Și să ne topească
Să ne izvodească
Iară din lumină
Bună și senină

Să cădem și noi
În dulce șuvoi
Pe pământul mare
Sub lună și soare.


6 iulie 2016


joi, 16 iunie 2016

Odă fără întoarcere

Nu credeam să-nvăț a stinge focul
ce mă arde mereu dureros de dulce.
Stelele spre care mi-am înălțat ochii
pururi neîndurătoare privesc înspre mine.

Ard de viu, mistuit de crudul venin.
Voluptatea liniștită a morții se-ascunde.
Toate apele mării nu pot să oprească
lenta curgere a nemiloasei dureri.

Renunț la speranța de-a reînvia vreodată.
Pe calea ce merg, soarele rece mă stinge încet.
Pasărea Phoenix mi-e crud călău, nu scăpare.
Hades m-așteaptă în lumea de umbre și gol.

Pe mine nu mă voi regăsi niciodată.
Lumina pe care o sper e topită-n neant.
Cele de-ntoarcere n-am, să m-opresc nu mai știu.
Aleg moartea dulce ce nu-mi dă de-ales.


Inspirată de Odă în metru antic de Mihai Eminescu.  
Iunie 2016

miercuri, 15 iunie 2016

Vei ramane

Te inspir odată cu mirosul de tei
Ești alături de mine,
        în irisul meu,
          în inima mea
Chiar dacă aș dispărea, tu ai rămâne
    în mirosul de tei,
      în privirea mea,
        în celulele fremătânde ale
           fostului meu sânge.

joi, 26 mai 2016

Ecuația iubirii

Să scriem ecuația iubirii
cu cifre, cu litere sau cu sânge
s-o scriem cu lacrimi, cu scrâșnete sau
                        lanțuri
S-o scriem cu picături de ploaie uscate
       apoi de căldura urii.
S-o lăsăm nescrisă, s-o lăsăm
                  nespusă.
Ecuația iubirii să tindă spre 1 și nu doar
                                     spre 0
Să transcendem ecuația ieșind din ea.


mai 2016

miercuri, 11 mai 2016

Doar poezie

Sub sunetul sumbru cântat fără șoapte
cu pasul săltat mă topesc întru noapte.

Cu mâna întinsă spre firul din cer
zburând spre pământ ca în humă să pier.

Sunt sufletul prins în celula-venin
Venind ca să plec, am plecat ca să vin.

Aici dacă sunt e doar umbra mea rece
prin sângele-mi alb de pământ să ferece
și gând și cuvând și fantoma mea vie.
Îmi cânt adevărul, e doar poezie.

10 mai 2016

Clar revelat

Te țin amintire dulce pe suflet
vocea-ți aud cum cuprinde aievea
           lumina în vorbe
Cu trupul aici și cu sufletul dincolo încerci să prefaci
răni în armură și lacrimi în vis.
Te privesc și-ți desfac mecanismul intern
                de celule și cer
cu atingeri atente topesc vraja rece
   ce te îngheța.
Te retorn în lucirea subțire a firului-tată
ce-ntrețese planete și om și eter.

Când lumina din cer se-mpreună cu visul din om
vom vedea că misterul era clar revelat.


10 mai 2016

Rost

Inima ta - clădire veche în care
        doar cu armură-ndrăznesc a intra
Mi-ai smuls scutul și l-ai transformat în pământ.
Rănile mele aruncă pete sângerii peste
         omoplații tăi de zinc. Îmi amintesc
de ce am venit, de ce nu pot sta
              departe, deși mă renegi cu ochiul
tău infam.
Eram omul care nu vroia să zboare, eram
         doar carapacea uscată pe care o fărâmițai
                zilnic cu privirea
Eram fără de rost fără tine.
Răscolitor, amintirea umărului tău mă
        străpunge iar
N-are rost să rămân, n-are sens să nu
            plec.
In inima ta rămân miniatură, în sufletul meu
   te păstrez
                 infinită durere cu gheare-cristal.


Inspirată de Gellu Naum, Cele două coloane
 10 mai 2016



duminică, 17 aprilie 2016

Cruda respirație

Atingerea ta mă reînvie.
Știu iar să respir și să fiu.
Cu voce divină
          topești visul-venin și în har mă retorni.

Cu tine alături descopăr fâșii de mister.
În extaz, aleg să renunț
                          la presiunea profundă din eu
și revin la superba și înfricoșătoarea
                                  splendoare de-a fi.

Desfac secundele cu respirația; refac
           legătura cu bolta cerească
                       din creierul viu și transfer
focul aspru ce curge etern din celulă în vis.

(Fragilul balans între spirit și eu iar va fi tulburat.)

Ecouri din vise trecute îmi fulgeră aerul; credeam
     că le pot îngropa în tăcere și vin,
dar fiece crudă respirație
    traduce impulsul-memorie și simt
             cum ghearele reci fantomatic mă strâng.

N-am aer curat în plămâni și nici sânge-cristal; încă
                 nu
                     pe mine mă am.


 12 aprilie 2016
                          


Mieție

Cu tine simt
         kinestezia iubirii de sine
Îmi las
        corpul
                liber
Să respire, să se miște, să fie
Nu-i restrâng
                 granițele
Nu-i tai
          aripile
Tu mă-nveți alfabetul visceral
                      al corpului
Îmi luminezi neuronii frenetici
Mă readuci pe mine mie
Alături de tine plutesc prin aer
             pășind pe pământ.


Valentinei, cu recunoștință.
Martie 2016

vineri, 8 aprilie 2016

Mă respir

Vocea ta mă conduce spre vis.
Mă topesc și desfac încordare și chin.

Mă aduci iar pe mine în mine
              și simt
           molecule fragile de aer lichid.

Totu-i cald, totu-i greu și ușor
corpul blând reînvață să fie cum e.

Mă restrâng, înfloresc și respir.
În celule e liniște iar. Și în minte.

Respirația e lupa prin care percep
spațiul vid, spațiul plin și lumina.


Feedback la o lecție de Feldenkrais cu Valentina, martie 2016

Imanent

Cum sunt, cum nu sunt când dansez
                       nu contează
Vibrez și transcend corp și
                                        suflet și gând
Un pas tremurat nu-i greșit, ci
           mi-aduce
cunoașterea clipei din trupul plăpând.

Mă mișc și pe ritmul ce
          curge ca valul
Extazul, prin vine filtrat sângeriu,
    mă face să cred că nu-s eu,
              deși sunt.

N-am limite, iar izvorul
         din care mă nasc
e totuna
             cu sursa din care și tu ești creat.

Pășesc pe un ritm interior, iar sorgintea
          de sunet
                       creează vibrații prelungi
Un pas lângă altul, mă frâng,
            mă ridic
și reiau firul rupt al mișcării-extaz.

Cu tine mă-mbin, de tine iar fug
             și prin tine
pe mine mă pierd și refac
              fragila frecvență din sursa luminii
transcensă cu fiece sunet oftat.

Dansăm în oglinzi paralele
                  și visu-ți
pe-al meu îl străpunge cu fir de cleștar.
Deși divergenți, în final ne vom strânge
și viața-mister
           ne va umple
                             de har.


Martie 2016


miercuri, 23 martie 2016

Contrast divergent

Dansez cu ochii închiși.
Muzica mă separă pe mine
                           de mine.
Mă desfac în realități paralele și simt
           sângele meu e aici,
                     dar inima dincolo.
Umbra-mi albă îmi cade, în pas voluptuos,
pe decorul obscur și discret.
Mă preling - mă restrâng.
Divergent, aripi largi eu desfac
                  și prin vânt
cern celule și vis și mister.
Totu-i cald. Eu cu ochii închiși
                           lent dansez.


Dedicată Valentinei, martie 2016

Relaxare

Norii mângâie cerul
Respir odată cu brazii 
       și simt 
cum una cu munții devin. 
Raze clare și reci 
îmi adună gândirea prin lume trimisă.
Privirea e trasă de vânt, 
ochii moi ușor se desfac 
                      și primesc 
 soare cald, cer de-azur și huzur. 


Sinaia, 19 martie 2016

miercuri, 16 martie 2016

Valentina, deliciul întruchipat

Paşii tăi se nasc din pământ.
                   Cu fiecare
                   mişcare
te aliniezi energiilor
               din juru-ţi.
Eşti suma
       tuturor deliciilor vii,
                   zemoase şi moi 
Ne descoperi posibilitatea
                     fiinţării fragile, 
                     flexibile şi frumoase
Pe calea ta nu strivim flori
                   sub paşi uşori
Ci urcăm în cerul dulceţii
         de a fi liberi
         de a respira bucurie
         de a ne transcende trupul
îmbrăţişându-l.



Dedicată Valentinei de Piante, profesoara mea de suflet şi de trup.
16 martie 2016

duminică, 17 ianuarie 2016

Descântec pentru inspiraţie

Când floarea minţii iarăşi va da rod,
în poezie voi crea un nou izvod.

Când soarele imaginaţiei iar va străluci,
cuvintele pe foaie se vor năpusti.

Iar eu, cu magica baghetă de grafit,
cu ele voi dansa la infinit.

Cuvintelor, veniţi din nou la mine!
În sânge să vă strâng şi să-mi curgeţi prin vine.


15.01.2016

Cu minte în cuvinte

De două nopţi şi-o zi visez
Creionul pe hârtie să-l aşez
Cuvintele în stihuri să le prind
Şi să le scald în sclipitor argint.

De două nopţi şi-o zi dansez
Pe foaia albă cu creionul fără miez
Cerneala din borcan e praf acum
Imaginaţia mi s-a răspândit în fum.

Dar nu disper, şi mâine e o zi
Creioane şi hârtii mereu se vor găsi
Cuvintele revin la matca lor
Pe foaie se asează-ncetişor.

În versuri iar se prind agale
Lucioase ca mătasea moale
Dulci sau amare, de amor sau ură
Voi prind în cuvinte-o aventură.


15.01.2016