S-a trezit şi imediat a avut
sentimentul că a uitat ceva important.
Soarele
dimineţii îmbrăca în claritate dormitorul decorat în culori calde, bejuri cu
accente portocalii. Se întinse, somnoros încă, şi clipi din ochii albaştri cu care
putea discerne esenţele subtile care-l înconjurau.
Ca de fiecare dată, luă caietul cu
coperţi moi de piele neagră şi-şi notă sau, mai bine zis, încercă să-şi noteze
visul. Extinse braţul stâng şi începu să mângâie cu degetele firele
strălucitoare ale matricii holografice multi-dimensionale pe care toţi o numeau
realitate, dar nu-i fu de folos. Frustrat, notă data – 20 septembrie 2700 – şi
incapacitatea de a-şi aminti.
Îşi
făcu exerciţiile de dimineaţă care-l ajutau să-şi păstreze trupul zvelt şi
muşchii frumos conturaţi. În baia orbitor de albă se lăsă în voia apei care
curgea din duş precum picături multicolore de ploaie. Se îmbrăcă apoi în blugi
şi tricou; vroia să se simtă liber.
Bucătăria
era ultima oprire înainte de birou. Având în vedere că lucra de acasă – mai
bine zis că putea lucra oriunde în hologramă – nu avea de ce să se grăbească.
Făcu câteva mişcări lente cu mâna stângă căutând o reţetă simplă printre
informaţiile care-i erau accesibile în eter. Închise ochii şi se conectă cu un
nodul info-energetic ce-i permitea să materializeze ce dorea, iar pe masa
argintie apăru o salată exotică şi un pahar subţire cu suc de fructul pasiunii.
I
se păru că matricea surâde îngăduitoare.
-
Ei bine, da, sunt într-o dispoziţie asiatică azi, zise cu voce tare şi mâncă
apoi cu poftă. Doar nu era să lase matricea să-I strice cheful de cu dimineaţă.
În
drum spre birou îşi trecu mâna peste cap, încercând să-şi aranjeze părul
blond-cenuşiu. Se opri aproape blocat când nu întâlni pletele pe care ştia (îşi
închipuise?) că le are. Matricea îl privea liniştită, fără a se îngrijora. Nu
avea cum să-şi amintească ce se întâmpla noaptea, deci nu va trebui să se
descotorosească şi de el.
Alex
se aşeză pe scaunul lui comod din biroul cu fereastră mare prin care vedea
cerul şi parcul înverzit din faţa blocului şi se conectă firesc la niveluri mai
subtile cu firele cuantice pe care avea misiunea să le organizeze.
Era
o altă zi frumoasă în iluzia holografică a anului 5089.
Exerciţiu la atelierul de creativitate cu Mario Barangea.
20 ianuarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu