miercuri, 30 octombrie 2013

Despărţire. I

Nu-mi curg lacrimi din ochi.
                  Ca sângele,
şi-au găsit făgaş interior,
                  Ca plumbul,
mă ţintuiesc de pământ,
                  Ca veninul,
îmi scurtează viaţa umed.

Te-am privit cum pleci
         un pas înaintea celuilalt
(o gheară îmi zdrobea coastele)
(răsuflarea dispăruse)
     iar eu, în urma ta
         simţeam
              cum mă calci
pe spate, pe umeri, peste păr
M-am răsucit
        să poţi păşi
peste buze, să nu te mai gust niciodată
peste ochi, să nu te mai văd rănindu-mă
peste frunte, să nu mă mai gândesc la mine minus tine.

Pe piept de vei păşi, va suna a gol:
       Absenţa inimii se va auzi doar
                                     preţ de o clipă.



Text pentru tema 3 de la cursul Artskul cu Iulian Tănase.
27.10.2013

joi, 24 octombrie 2013

Foamea

Prima dată şi-a împins mâna doar până la încheietură pentru că i se păruse că nu ar fi intrat mai mult, dar cum materialul era moale şi uşor de străpuns, ca un abur lucios şi dens, a îndrăznit să apese cu presiune sporită, căldura plăcută care-l înconjura îmbiindu-l să continue, iar el presă mai mult, acum cu amândouă palmele, intrând până la coate; era cald şi bine, se simţea cuprins ca de îmbrăţişarea cuiva drag, a mamei, poate, dar mama nu-l prea luase în braţe; apoi îşi apropie capul de suprafaţa ce i se păruse o oglindă până o atinsese prima dată; închise ochii şi când faţa îi pătrunse  prin bariera vaporoasă, substanţa îl atrase spre ea, iar el se lăsă cuprins, mângâiat, înglobat în materia-abur densă, dar curios de respirabilă, fără frică, fără a se împotrivi, iar fiinţa din spatele portalului îl atrase şi mai mult în interiorul navei sale, îl lăsă să cadă pe podeaua dură pe care el n-o simţi şi îl devoră apoi cu multele-i tentacule flexibile, săturându-şi foamea de materie şi de cunoaştere, hotărând să rămână conectată încă o vreme la camera cu oglinzi din acest loc care-i aducea mereu hrană gustoasă, nimănui nepăsându-i prea mult dacă zilnic dispăreau câţiva clienţi ai parcului de distracţii.

21.10.2013
Tema 3 la cursul cu Iulian Tănase. Perspectiva kinestezică.

Am râs


Nici foame, nici sete
nu pot să-mblânzească-al fiarei
venin din priviri,
nici din urlete ura. Retras,
în secunde măsor predictibil final:
     am pierdut
            şi deschid
                        cu pleoape plecate
o cuşcă cu gratii de os.

Ţi-am dat vie carne
să-ţi saturi cruzimea de-a smulge,
de-a face
să curgă
                        şi lacrimi şi sânge.
Lucind colţii albi ţi-am văzut, iar fiorul
            de limpede gheaţă prin vene pulsa.
Am fugit.
  
Am vrut cu violenţă să-ncerc
            să te pun în genunchi
şi să-ţi cer ca din fiară
            o blândă felină să-ncerci să devii,
dar tu
cu gheare şi furie pe piele mi-ai
scris
      un refuz.
  
Nu pot să îngrop în adâncuri
dorinţa
de-a trece cu mâna
            prin blana de aur ce-acoperă
oase
       şi viaţă
      cuprinse în trup prădător.
  
Tăişul din ochii tăi grei
mă străpunge
şi uit că vreodată am vrut să te am
lângă casă animal.
Subtil, dominaţia ta dulce
            perfid s-a extins.

Acum e târziu să te-nvăţ alfabetul
iubirii
când tu în genune-ţi
făcuseşi sălaş.
Cu labe uşoare şi moi mă sfărâmi
            şi pe dată uit planul prin care-ntr-o blândă
jivină te-aş fi transformat.


Tema 1 la cursul cu Iulian Tănase, la Artskul.

7.10.2013

miercuri, 16 octombrie 2013

Mirajul lui mâine

Mâine nu există. E ca o
    răsuflare
pe care nu o poţi trage în piept
    E ca un
răsărit
        pe care nu-l vei vedea pătând
                      cerul cu roşu.
E ca
      rănile pe care nu le vei
                  putea face nimănui,
                            mai ales mie.

Mâine e un miraj. Mâine e dragostea ta.


16.10.2013