Intens, acum

          În eternă rotire, prin univers,

traversăm

          Poieni cu stele, lucinde în abis

          Negrul fundal nu e lipsa luminii, ci doar

                   Absenţa unui ochi atotvăzător.

          Un atom pe-un atom, într-o mare de galactic praf

          Călătoresc, vis firav,

pe un glob animat

          Clipă mi-e viaţa sau,

nu, mai puţin,

          Când o stea iar s-a stins, eu nicicând

nu am fost.

          Răsucind, răsucind, toate-n cosmos se ţes

          Planete şi sori împletesc

fir sclipind prin eter

          Calm rămân chiar în vortex de simt, delicat,

          Cum în boabe de praf

trupul alb mi-e răpus.

         

          Galaxii, nebuloase, toate una devin

                   La distanţă uriaşă de orice înţeles

          În materia neagră vidul este-un acord

                   Muzical, ce va fi intonat, fără glas

          Când ubicua minte va şti

că mereu a creat.

ianuarie 2012