luni, 16 iulie 2012

În depărtare

Neauzite,
   secundele trec.
Cu fiecare
      pală de vânt,
         respiraţie,
           suspin
te pierd.

Undeva, se naşte o stea,
Lângă mine,
       în mine, scânteile
                    devin palide, reci,
de nisip.
Tic-tac, trec uşor, cu paşi
                                    fini
lăsând urme mici pe 
                         inima mea.


7 iulie 2012


In the Distance

Unheard,
   the seconds slip away.
With each
   gust of wind,
      breath,
       sigh,
I am losing you.

Somewhere, a star is born,
Near me,
   in me, the sparks
                     become pale, cold,
as if made of sand.
Tick-tock, they softly pass by, with 
    delicate steps,
leaving tiny marks on
                           my heart.

July 7th, 2012



It Happened Aeons Ago, Yesterday

When the night is young
I think of you.
    I remember
Your kisses 
               cutting
                         so deep
Your smile, hiding depths
      of treason.
Our time together
        a long, slow
                  agonizing lie.

16 iulie 2012

marți, 19 iunie 2012

Alb-carmin

Scrijeleşte-ţi răzbunarea
                   pe mine.
Bisturiul e rece şi taie
   încet.
Literele-s vii şi se pare
     că pe margini pulsează ritmat.

N-am cuvinte să-ţi dau, şi nici
      daruri
           În zadar aş fi vrut să înviu
ce în humă am pus chiar cu mâna
         ce încearcă să-ţi ceară răgaz.

Valuri calde inundă podeaua. Ce
   frumos aş picta rubiniu epitaf:
                  Aici zace
         (sau încă mai geme)
criminala ce fără de suflu suspină
                 "AMIN".


18 iunie 2012

luni, 21 mai 2012

Pauza de cafea (inadecvare)

Reuşesc să scriu patru rânduri: au rimă, ritm, parcă e şi o idee prinsă-n cuvinte. Întind mâna spre cana de cafea fără să mă uit. Mai c-o vărs, dar o prind la timp. Adrenalina mă scoate momentan din starea de reverie şi iau o gură din cafeaua tare şi amară, aşa cum îmi place. Gustul dulce care rămâne după ce înghit mă face de fiecare dată să iubesc cafeaua. Dependenţă, asta e.

Las cana şi apuc din nou creionul. Cu un mic efort mai produc încă patru versuri. Sunt mulţumit de cele două strofe.

Apoi scriu, şterg, iar scriu, două apoi trei versuri. Nu-mi apare rima, ritmul altei strofe e cam şchiop. Foaia de caiet e plină de încercări, ştersături, tăieturi. Dar sunt blând cu creaţia mea. Trag câte o linie fină peste versurile nereuşite. Poate le voi salva, cumva, cândva.

La urma urmei, versul sunt eu, iar eu sunt perfectibil.

Mă uit cu tristeţe în cana mea roşie care acum e goală. Poate că inspiraţia îmi va reveni după ce mai pun cafetiera să producă ceva licoare magică.

Las caietul şi creionul pe pat şi mă mint că mă voi întoarce imediat.



23 martie 2012, la cursul de scriere creativă cu Mario Barangea





luni, 26 martie 2012

Versuri

Calm. Ascult cum luna printre stele trece
Cu lumina ei as tese dulce infinit
Pe hartie, lumi as scrie in amar grafit
Insa n-am penel, iar inima-mi e rece.

Somn. Prin pleoape intrevad abis si viata
La trezire visul il voi pune in cuvant
Se aseaza clipele din noapte iar la rand
In lumina spulber somnul ca pe ceata.


martie 2012

sâmbătă, 24 martie 2012

Atelierele de scriere creativa... au reinceput

O zi cu soare si exercitii de creativitate la Fundatia Calea Victoriei. Sunt la al patrulea curs de 7 ateliere de scriere creativa conduse de Mario Barangea si ma bucur sa fiu acolo, sa scriu din nou cu limita de timp si sa citesc in public.

Iar azi Mario a dat ca tema sa se scrie despre prajitura pe care am adus-o la curs, cu lamaie, ghimbir, banane si morcov si pudrata cu scortisoara. Oricum, cel mai mare compliment pentru mine e cand cineva ia o bucata, zice ca e foarte buna si mai ia una, si inca una... :)


luni, 12 martie 2012

Întrebarea

          Tanti Nuţi intră fără să bată în biroul lui Gigi Avramescu.

          - V-a venit persoana pentru ora unu, îi zise ea cu un aer aproape protocolar, apoi îi făcu cu ochiul.

          Avramescu tresări din spatele biroului dezordonat. Închise repede vreo trei dosare, unul punându-l peste farfuria cu şaorma.

          - A venit deja Mimi? întrebă el. Las-o să intre, îi spuse apoi secretarei şi se ridică cu greu din scaunul negru.

          Nuţi ieşi, iar prezenţa lui Mimi fu anunţată de ţăcănitul tocurilor pe parchet. Gigi se repezi să-i ţină uşa şi prima expresie a lui Mimi fu o strâmbătură din nasul fin, lovit de aroma de usturoi. Roşcata îşi aţinti privirea asupra logodnicului ei, apoi îşi îndulci expresia văzând chipul lui speriat.

          - Bună, iubi, îi spuse şi îl sărută uşor pe obraji, de fapt, doar îşi atinse faţa de a lui. Nu te pupă Mimi a ta că te umple de ruj, da, Gigişor?

          Bărbatul se înroşise la faţă şi pete de transpiraţie i se întindeau la subsuorile cămăşii albe. Mimi se retrăsese şi se uita cu înţeles la unicul scaun din faţa biroului, năpădit şi el de hârtii, o cutie de şerveţele şi o pungă desfăcută de cartofi prăjiţi. Gigi îi urmări privirea şi apoi sări să debaraseze scaunul, iar Mimi se aşeză oftând aproape neauzit.

          - Mersi, iubiţel. Ia zi-i tu lui Mimişor de ce m-ai chemat?

          Trupul corpolent al lui Gigi palpită la auzul vocii subţiri şi dulcege pe care o asocia cu dragostea. De emoţie dărâmă cu mâna un teanc de dosare, dar reuşi să salveze în ultimul moment suportul pentru pixuri.

          - Ăă, păi, ştii, Mimi, răspunse, accentuând ultima silabă, am ceva să-ţi spun... adică să-ţi cer. Ai, pasca mă-sii! continuă el exasperat. Stai şi tu niţel locului că te rezolv imediat, ştii că nu mă descurc cu espresiile de dragoste sau ce vreţi voi, femeile.

          Mimi strânse din buzele conturate frumos cu un roşu aprins şi îşi deschise geanta Gucci, primită cadou la zece zile de când s-au cunoscut. Între timp, Gigi scotocea de zor pe sub dosare. Îl văzu îngenunchiind apoi lângă scaunul biroului, deschizând sertare scârţâinde şi trântindu-le la loc. Gigi simţi o aromă puternică de parfum şi îşi iţi capul pe deasupra biroului. Zâmbind, Mimi închise geanta cu un declic şi se înclină spre el, arătându-i sânii generoşi ascunşi şi nu prea de rochia verde care-i învăluia trupul.

          - Ce nu găseşti, puiuţ? I-ai luat alt cadou lui Mimi a ta, nu-i aşa? Ce te iubi Mimi pe tine, ursuleţ, îi spuse pe tonul legănat-hipnotic cu care-l cucerise din prima seară, în barul lui Vizante, zis şi Chioru.

          Fericirea se înstăpâni iar pe faţa umedă şi îmbujorată de efort a lui Gigi. Coborî cu capul sub birou şi scoase un strigăt triumfător:

          - Aha!

          Se auzi apoi o bufnitură şi un ”Au, ce p... pălăria mea!” Frecându-şi începutul de chelie, Gigi se ridică precum o balenă dintre valuri. În mâna dreaptă ţinea o cutie roşie de catifea. Mimi clipea din genele bine machiate către Avramescu care veni şi se lăsă într-un genunchi în faţa ei. Îşi şterse fruntea şi apoi îşi suflecă mânecile. Antebraţele păroase făceau un contrast frumos cu cămaşa albă.

          Luând-o de mâna stângă, Gigi îşi pierdu o clipă cumpătul, privind-o nu în ochii ei verzi, ci un pic mai jos. Femeia îşi acoperi cu un gest graţios pieptul care tresălta, îl privi şi întrebă:

          - Ce-i, iubiţel? Ai ceva s-o întrebi pe Mimi care te iubeşte?

          Avramescu îşi drese glasul şi începu:

          - Scumpa mea Mimi... ai vrea să... te rog să... vreau să-ţi cer... naiba s-o ia de treabă! pufni el. Auzi tu acilea? Vrei să te iau de nevastă sau nu?

          Vorbind, deschise cutia şi i-o prezentă roşcatei care se uită uimită la ea şi începu să ţipe:

          - Ce, ai înnebunit? Îţi baţi joc de mine? Ce-mi dai o cutie goală? strigă ea încercând să-şi smulgă mâna dintr-a lui Gigi.

          Avramescu o strânse să n-o scape, apoi se uită înspăimântat în cutie şi-i zise:

          - Stai, fă, nebu.... Se întrerupse brusc, lovit de privirea ucigătoare a lui Mimi. Pardon, stai aşa, Mimişor, că e şi inelu pe-acilea... ho, că-l găsesc eu... te rezolv acuşica, nu mai ţipa ca apucata.

           Se ridică apoi de pe podeaua prăfuită, gemând când îi trosniră genunchii. Trecu iar la răscolit biroul, înjurând  cu voce joasă. Mimi bălăngănea din picior pe scaun, cu ochii aţintiţi asupra braţelor păroase care făceau prăpăd printre dosare.

          Inelul îşi făcu apariţia de sub farfuria cu şaorma. Gigi fu salvat, iar Mimi, îmbunată, spuse un „da” scurt şi hotărât.

Februarie 2012


vineri, 9 martie 2012

Sum41 - "With Me"


 
 Sum41 - "With Me"

I don't want this moment to ever end,
Where everything's nothing, without you.
I'll wait here forever just to, to see you smile,
Cause it's true, I am nothing without you.

Through it all, I made my mistakes.

I stumble and fall,
But I mean these words.

I want you to know with everything I won't let this go.

These words are my heart and soul,
I hold on to this moment you know.
Cause I'd bleed my heart out to show that I won't let go.

Thoughts read are spoken, forever in doubt.

And pieces of memories fall to the ground.
I know what i did and so, I won't let this go.
Cause it's true, I am nothing without you.

All the streets, where I walked alone,


With nowhere to go.

Have come to an end.

I want you to know with everything I won't let this go.

These words are my heart and soul,
I hold on to this moment you know.
Cause I'd bleed my heart out to show that I won't let go.

In front of your eyes, it falls from the skies,

When you don't know what you're looking to find.
In front of your eyes, it falls from the skies,
When you just never know what you will find.

I don't want this moment to ever end.

Where everything's nothing without you.

I want you to know with everything I won't let this go.

These words are my heart and soul,
I hold on to thïs moment you know.
Cause I'd bleed my heart out to show that I won't let go.


marți, 6 martie 2012

Evanescence

Content in my center
    I rennounce the need to engage.
Sitting in stillness,
    allowing for peace,
I do not crave,
       nor do I struggle.

Open mind, quiet heart
           Witness all else melting
Naturally, freely, opposition
    fades away.

In the midst of it all,
   Tao shines without
          casting shadows.


March 2012

Peste vis

Spre tine privesc;
    între noi se sfărâmă lumi.
Secundele trec, împleticindu-se
   Cine mai crede că vorbim aceeaşi 
limbă? Că vedem acelaşi vis?
Fiecare în lumea-i
               singur se trece.
Paraleli. Niciodată nu te voi
    întâlni.
De sticlă e aerul între noi, de metal.
M-aş subţia, spre tine să mă strecor
    prin fanta dintre noi, 
dar am
prea multe amintiri, prea
       amare gânduri, preaplin.
Nu cred că parfumul tău 
    mă va atinge cândva
aşa că, din nou - atât - 
Spre tine privesc.


Martie 2012


Oglindire

Într-o altă lume, în alt timp
    a fost odată sau poate doar aşa se povesteşte
             un tânăr care căuta.
Deschidea uşi, intra în case,
   Punea întrebări oamenilor. Fără folos.
În urma lui lăsa miros dulce
          de frunze şi flori sfărâmate.
Noaptea îşi lua lopata şi întreba
            pământul.
Sub lumina tremurată a lunii
                  săpa după răspunsuri.
Din umbră, Celălalt îl privea,
   îl încuraja prin tăcere.
Se povesteşte - şi poate că e
                                        adevărat
că n-a găsit încă rezolvarea dilemei:
                 cum lipeşti la loc o inimă sfărâmată?
Umblă printre lumi, neconsolat
      cu Celălat, tăcutul, după el.


Februarie 2012

 

 

Fineţe

La marginea timpului
    îţi ating faţa
Întreb lumea: cine este, 
                    cum arată năluca asta?
Cine poate să descrie dragostea
    doar prin puterea pielii?
Aş fugi, dar nu mi-am luat
           destule secunde la mine
M-aş ascunde într-un turn
            îndepărtat
Unde viaţa e doar un şirag
         de perle false
Graniţa dintre lumi e prea
   dură
         s-o sparg
Aşa că închid ochii pe care-i 
       voi primi
când mă voi naşte din nou.


Ianuarie 2012

 

luni, 27 februarie 2012

Ce mai scrie... Carlos Ruiz Zafon

"O poveste este o scrisoare pe care autorul si-o scrie lui insusi pentru a-si spune lucruri pe care nu le-ar putea descoperi altfel."
Carlos Ruiz Zafon, romanul "Umbra vantului"
“A story is a letter that the author writes to himself, to tell himself things that he would be unable to discover otherwise.”
― Carlos Ruiz Zafón, The Shadow of the Wind
 

duminică, 26 februarie 2012

We Are In This Together

Electromagnetically,
                     you appear
To be the unseen influence on my life
In your presence, 
                    everything changes
You are of the body,
      but transcend it
Light and beauty, eternal in each moment
Diaphanous touch, invisible
                 but real
Rhythm and coherence,
                  music and love
    you offer
My center - you - heart of mine.


February 2012
 

joi, 23 februarie 2012

Portret. III

Continuă să fie pentru mine
    un miraj
Părul tău care străluceşte ca onixul 
        sub picături de ploaie
Silueta abia distinsă printre umbre
Răsuflările noastre care decupează
    desene efemere
în aerul crud al nopţii
Cadenţa vocii tale când îmi spui că, poate,
        mă vei iubi
           cândva
- iar inima-mi tresaltă - 
Dar nu te pot crede, m-ai părăsit de-atâtea ori
Prefer să te păstrez
           vedenie aievea
                   sau vis lucid.


Februarie 2012


joi, 16 februarie 2012

Varnish Its Walls with Moonlight Blue

Unmoved by tragedy,
    the tower stands sublime.
Slow sliding winds
    caress its bricks resplendent
Preposterous to think 
    that there is life inside.
Juniper and carnations
    break the monotonous details
           of its bedazzled crenels.
Behind its grim magnificence,
the crescent moon
     imparts it misty light 
above the tree-infested mountains.

----------------------

Colorează-i zidurile cu albastrul luminii de la lună 

Neafectat de tragedie,
    turnul se ridică, sublim.
Vânturi care alunecă încet
     îi mângâie splendidele cărămizi.
E de neconceput să crezi
    că-i viaţă-n interior.
Ienupăr şi garoafe
    sparg monotonele detalii
           create de crenelurile uimitoare.
În spatele acestei necruţătoare măreţii
                 luna nouă
îşi oferă lumina ceţoasă
     pe deasupra munţilor infestaţi de copaci.






Exerciţiu cu dicţionarul englez-coreean.




miercuri, 15 februarie 2012

Mixology

Hermetically sealed,
    his multiplicity remains.
Scion of indiscernible flux,
   disquiet, flavourful 
       and just.
Rejoice! Insidious purple 
     lights what else remains
             of evening's clouds.
Adamantine and dainty,
   his face against
the pallid sky.

---------------------------

Închisă ermetic,
     pluralitatea lui rămâne.
Descendent al fluxului de nedesluşit,
    tulburat, aromat
           şi just.
Bucuraţi-vă! Violet viclean iluminează
    ce mai rămâne
                 din norii înserării.
Diamantin şi delicat,
    chipul lui pe fundalul
palidului cer.



Experiment cu dictionarul (englez-coreean, ca altul nu aveam la indemana). 
Am ales cuvinte de la diferite litere si am creat un "poem".



Brilliant Caramel

Your secret is a warm eternity.
Moistly, they all devour your translucent fire
Change is magic, relish it, 
       man or flower!
Always sacred, remember the deep embrace
        which awoke you.
Come, my perfumed angel, 
           with your steamy velvetness,
salty steel and starry darkness.
I trust your ferocious rhythm, 
         your delicious musk.
Bring your broken laughter
        and drink desire in a cup of wine.


15 februarie 2012

Inspirat de jocul celor de la Magnetic Poetry
http://play.magpogames.com/create.cfm?k=1

duminică, 12 februarie 2012

Isihastrul

Breathing in, breathing out
The wheel of prayer, spinning inside
Under the sharp starry light
I see not the beauty of the world.

Here I am, there I'm gone
Harmonically blending words and the air.
Trees surround my body, whispering
The world entire is now my home.

Peace within, calm without
Clear mind amidst flickering thoughts
Still of the flesh, but content
The solid ground my only true support.


Aleluia

Trăiesc la marginea pielii.
   Fără greutate,
          Fără de miez.
Libertate deplină aş numi-o. Aproape.
     Insesizabil, în umbră mă subţiez.
Aştept ştiinţa să născocească
  Un mic aparat pentru uz personal
"Ştergător de memorii" să-i zică
O să fie la ofertă, pentru tine
   pentru EU.
Cal galopând peste zile, mintea.
  Zahăr sau nisip în cafea iar îmi torn.
Arabescuri desenez pe cer cu privirea
În cealaltă lume n-am viză, să trec.
Adăst aici, preţ de ceva tremurânde
   clipe.
La biserică, glasuri şi clopot cântă 
     slavă şi cer.

Winter Blues

Darling, I'm lost
    within or without
The white cold of winter
   sweet background for my pain.

Disaster or salvation
Don't know which one to choose
Resistance or creation
Red blood, you sing my blues.

Wind, come back here
   bring news of the world
Reminding me, gently,
   that I may not be alone.

Disaster or salvation
Don't know which one to choose
Resistance or creation
Red blood, you sing my blues.

Battered and broken
   my soul is in need of a tailor
Lest it scatters quietly
   on the bitter snowy trail.

Disaster or salvation
Don't know which one to choose
Resistance or creation
Red blood, you sing my blues.


vineri, 10 februarie 2012

Julianna Barwick - The Magic Place - 09 Flown

 Julianna Barwick - The Magic Place - 09 Flown

Ce mai scrie... Fred Alan Wolf

"Venirea în simţire - aducerea minţii în corp -  pe de-o parte, ne dă experienţa pe care o numim viaţă, iar pe de altă parte ne dă fiecăruia din noi un sentiment de singurătate şi de separare de toţi ceilalţi. Trebuie să învăţăm să vedem că încă suntem unul. Poate că ni se pare că suntem insule, dar, de fapt, formăm un continent de viaţă."


Din "Doctor Quantum si cărticica marilor idei.
Unde ştiinţa se contopeşte cu spiritualitatea" 
de Fred Alan Wolf

joi, 9 februarie 2012

Tom McRae - My Vampire Heart



Darling, I'm lost
Adrift in the dark
I'm clutching your words
To my vampire heart once more
So let in the light
Turn me to dust
If it don't end in bloodshed dear
It's probably not love

Here we are

In the darkest place
My reflection
Shows only your face

Something is found

Something is lost
Went looking for clues
On the streets of old New York
And I spilled someone's blood
I broke someone's heart again
Someone you know
You're looking at him, my friend

And the people in our lives

We all leave behind
Leave behind

Here we are

In the darkest place
To keep from forgetting
I picture your face
And I wonder
While we count the cost
Which is sweeter
Love or its loss

So I curse you

My vampire heart
For letting me you love you
Love you
For letting me love you
From the start


quotabl.es

A wise man speaks because he has something to say; a fool because he has to say something.

— Plato

miercuri, 8 februarie 2012

I remember you II






Nepreţuita otravă

N-am cuvinte să cânt rana crudă ce-mi roade din suflet, nici culori un potret realist să-ţi compun. Oxigen şi amar azi inspir şi mi-e rece. Ochii mari, sclipitori, să ţi-i uit nu ştiu cum.

Tresăltând, fire mii ne unesc peste spaţiu, uneltind să ne-apropie, deşi n-are rost. Cred că iar o să-mi torn peste inimă leacuri, să rezolv ecuaţia în care n-ai fost.

N-am cuvinte şi nici nu le caut; nici nu vreau să-mi devii pur absint şi topaz. Gânduri trec, iar în locul ce-l lasă, umbra ta mă atinge pe-obraz.

N-ai să ştii. Tot argintul din lume l-aş topi şi ţi-aş face veşmânt. Îmi adun ce din suflet rămâne şi te uit sau încerc să mă mint.


E de dorit să pierd decât să nu am pe deplin
Iubirea nu mi-a fost nectar, ci limpede venin.



Fenix

Zile trec. Misteriosul fluid ce le animă rămâne invizibil, deşi rece. Până şi lumina împrumută sclipiri de pur diamant, cu margini tăioase. Neştiut, printre noi se strecoară, c-un viclean surâs, cel ce transformă cunoaşterea în simplă informaţie.

Căldura gândirii umane devine exponat în muzeu; locul i-e luat de claritatea aseptică a maşinilor-zei. Culorile la tub dispar, în digital totul este transpus şi, firesc, oamenii îşi schimbă celulele în pixeli. Au pierdut conexiunea cu cerul albastru şi iarba ce acum doar în boxe foşneşte.

Până când? Se revoltă doar inima-centru care nu-şi are loc în acvariul de plastic ce lume-l numesc. Fremătând, tahionice unde pornesc uragane spre lună şi soare, spulberând echilibrul de cupru şi vis. Realitatea devine natură, virtualul dispare de parcă n-a fost.

Sub un soare de aur, flori şi oameni se deschid şi respiră oxigen şi parfum.


Fără nume

Cristal sfărâmat -
     sunetul inimii mele -
sub pasul imaterial al
   îngerului care
nicicând n-a fost creat
    în perfidul Eden.

Nu-i leac pentru boala
   ce n-o am
Nu ştiu ce nume să-ţi dau
    sau de vreau.
Să arzi şi tu în focul-iluzie
      ce vântul de vară,
alene, nu-l va înteţi.


Limitless

Clarity of thought and wisdom pure
Seeking true enlightenment on the way
Throught right action and in mind so sure
Real teachings all your words convey.

Now you touch the realm of understanding.
One with the great void, beyond transcending.

Cenuşă cern peste zile

Despic timpul
          cu lama subţire a ochiului-Tată
Las sângele-i negru să-mi fie
          cerneala cu care mă rog
ca visul-durere în care mă mistui
să-şi afle
sfârşit înainte să mor.

Amarul
          pe coarde vocale-ngheţate
se-apasă
Prin buze nu-mi scapă vreun
          sunet ce-mbracă
Simţirea prea crudă în care sunt ars.
De lume, de mine cât m-aş ascunde!
          Leacul şi tihna nu-s de găsit.

Din clipă
          smulg fine fâşii să-mi acopăr
Genunea ce-n suflet tu mi-ai creat
          Te strig şi prin lume te caut. Aievea
de vii, aş vrea să nu mi te fii arătat.

N-ai nume şi nici faţa nu ţi-o ştiu
În suflet nu am oaze. Doar pustiu.

marți, 7 februarie 2012

Prestidigitator astral

Stelele nu s-au aliniat cum trebuie când ne-am cunoscut. Aş vrea inima-mână lungă să-mi devină şi să le aşez eu. Le-aş ordona -ah, cât îmi place cuvântul ăsta! - le-aş spune să stea cuminţi, să-şi potrivească bine razele şi întunericul şi să dea naştere unei noi configuraţii, mai bună pentru mine. Pentru noi?

Dar nu ştiu (cum să aflu, oare?) dacă şi tu tot asta ai vrea. Nu pot să citesc trecutul în frunze de ceai parfumat şi să spun: da, şi tu. Aşa că mâna-inimă mică-mi rămâne şi scriu. Pe alba hârtie cuvinte potrivesc cum vreau eu. Cum vrea sufletul-rană, cum vrea Cerul ascuns pe sub nori.


7 februarie 2012


Clarobscur

M-atinge fina urzeală a umbrei mâinilor tale şi-alung iluzia c-odată m-ai fi iubit pe deplin. Sunt bine dacă m-ascund de tăişul durerii domoale. Cu totul m-afund în piesa pe care-o susţin. 

Parfumul atingerii tale subtile pe pielea mea rece s-a stins şi mi-e greu să-l visez cu un suflet curat. De tine pe nimeni nu-ntreb, dar când ziua se trece, în fiece umbră discern chipul tău îngheţat. 

Nu plâng când presiunea memoriei tactile în trup îmi răsare. Pe şirul vieţii cobor ca un bob de mărgea fără sens. Din minte te scot doar odată cu mintea şi-mi pare că fără de tine nu-i rost şi nu am înţeles.

Sunt umbra din visul în care, atins chiar de mâna ta fină, doream să devin un fantastic izvod de lumină.


Scris pe 17 septembrie 2011, 
revazut pe 7 februarie 2012


Portret - text de Costin

Stăteam în camera luminată obscur. Mă întrebam a mia oară ce căutam aici. Alex, prietenul meu, mă adusese să-l cunosc pe el. Acum mă lăsase singur şi plecase să-l caute. Mă uitam cu teamă, dar şi curiozitate ,în jur. Radioul vechi, dar bine întreţinut, îmi spunea că el este un bătrân tipicar şi migălos. Colecţia de reviste Rebus îmi spunea că mintea lui este încă agilă. Oglinda zgâriată şi aproape inutilizabilă îmi arăta că o să întâlnesc un bărbat obişnuit care nu se preocupă de aspectul lui.

Privirea îmi fu atrasă de rafturile pline cu borcane de toate mărimile ce conţineau tot felul de condimente, esenţe şi ierburi. Bătrânul nu-i prost de le cunoaşte pe toate.

Într-un colţ văzui un baston de luptă, jupuit şi jerpelit. Minte-mi zbură văzându-l agitând bastonul a al Jackie Chan. Pantofii sport îmi întăriră ideea că moşneguţul meu e un tip pe cinste. Oare cum l-o chema? Alex nu mi-a spus niciodată cum îl cheamă, îi spunea Bunu'.

Curiozitatea mă face să-mi înfrâng teama. Mă ridicai de pe locul meu şi începui să mă plimb prin cameră. Ochii îmi fură atraşi de lupa mare de pe un atlas filatelic aflat pe birou. Gata, ştiu cum să-i spun Bunului lui Alex. Sherlock. 

Brusc, uşa se deschise şi Alex intră împreună cu un bărbat. Şi... surpriză! 

Bunu-i un tip cam la 40-45 de ani, cu ochi vioi şi păr uşor grizonat, cu trup mlădios, dar ferm. Figura-mi perplexă îl făcu să surâdă, iar surâsul lui Sherlock Bunu' mi se lipi de suflet.



Noiembrie 2011
Exerciţiu la cursul lui Mario Barangea; 
de construit un personaj pe baza unor cuvinte date.

Ce mai scrie... Charles Bukowski





Fire, walk with me

Charles Bukowski"What matters most is how well you walk through the fire."
Charles Bukowski

Citat gasit la 
http://www.goodreads.com/search?q=charles+bukowski&search[source]=goodreads&search_type=quotes&tab=quotes 

luni, 6 februarie 2012

Cristalin. Alt portret

Vocea ta m-a atins şi în mine ceva a vibrat.

Timbrul cald şi adânc o floare în suflet mi-a închipuit, parfumată şi moale. Să o ating nu-ndrăznesc, e prea fină şi nouă, o las să devină copac misterios cu miez de opal.

Sunet blând, cu parfum de santal şi de mosc, ai lăsat. Umbra ta a rămas printre noi şi a spus, a tăcut, a cântat. Pe zăpad-am păşit şi prin aerul rece şi pur am cerut să devii iar real, din nimic să-ţi faci trup.

În adânc îmi întorc iar privirea; ascult, cu urechea internă, ecou-ţi ce-n sânge îl duc. Cred că-n altă planetă sau viaţă totuna am fost, siamezi sau mai mult, eu şi dublul, legaţi.

Las ca timpul să treacă. Nu ştiu detaşarea s-o port ca pe-o mască de aur. În cutia craniană te-aud; armonios, coardă-sunet atent înstrunită te simt. Printre degete-mi scapi, răsfirate cumplit; n-am puterea să ţin lângă mine un înger cu palide aripi.
 
În ecou te prefaci şi în vis efemer
Umbră albă, desfaci aripi mari către cer.



6 februarie 2012