Nu cred că mai am mult timp la
dispoziţie. Va trebui să ies şi să-l înfrunt pe cel care mi-a scăpat. Sunt
ascuns printre bagaje în ultimul compartiment al trenului spre
Lausanne. Pistolul l-am pierdut când m-am luptat cu ultimul atacator care m-a
surprins ridicându-se brusc de pe scaunul în care mă aştepta liniştit şi împingându-mă
cu un mic revolver către zona cu bagaje. Acum el zace undeva departe, pe lângă
şine, cu gâtul rupt, aşteptând să fie găsit, iar eu îmi oblojesc rănile.
Încreţesc din nas – gest reflex – când
simt mirosul de sânge şi sudoare pe care-l eman. Inima încă îmi bate prea
repede şi pierd căldură. Am fost şi-n situaţii mai grele în timpul altor
misiuni şi m-am descurcat, aşa că trec la treabă.
Desfac câteva bagaje până dau de o
trusă de prim-ajutor. Dumnezeu e darnic cu fii rătăcitori, îmi zic, şi-mi
încropesc un bandaj pentru rana făcută de cuţitul primului asasin care mă
atacase tocmai după ce luasem o cină savuroasă în vagonul restaurant. Cel puţin
n-avea să mi se facă foame prea curând, mă gândesc, încercând să ignor durerea
tăioasă din antebraţul drept.
Zgomotul sacadat, hipnotic al trenului
aproape că mă adoarme şi mă ridic ca să nu fiu prins într-o poziţie vulnerabilă
de cine ştie ce alt posibil atacator. Mă uit prin fereastra uşii din spate şi
peisajul fantomatic se schimbă rapid. Copacii sunt umbre întunecate profilate
pe cerul plumburiu de noiembrie rece.
Îmi şterg faţa transpirată cu un
şerveţel umed din trusă. Pulsul îmi revenise la normal. Întors la bagajul
deschis, rechiziţionez un tricou şi un pulover negre şi mă aranjez cât pot de
bine. Trebuie să par un pasager oarecare, poate puţin şifonat, dacă vreau să
revin în compartimentul următor fără să atrag prea multe priviri. Iau şi o carte rătăcită printre haine, căreia
îi pun ca semn unul din cuţitele mai mici pe care îl aveam prins la gleznă.
Pun mâna pe clanţa rece, o apăs şi declicul
uşii aproape că mă face să tresar. Odată cu aerul cald şi stătut sunt izbit şi
de zgomotele din vagonul luminos în care păşesc cu încrederea dată de mulţi ani
de practică.
Exerciţiu pentru grupul
de scriere creativă
15 ianuarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu