Fir subţire de mătase am luat
Ţes într-una flori şi stele şi neant
Geme-arunc în praful drumurilor goale.
Lung mi-e drumul, capătul nu îl mai ştiu
Am crezut că pot citi în cărţi destinul
Drept pe umbră calc şi-mi irosesc preaplinul
Cerul meu devine tot mai sidefiu.
Pe nisipuri urme las. Pe pietre, sânge.
Cred că aerul pe culmi e prea subţire.
Pe război adaug tremurate fire.
Să mai ţes sau timpul mă va frânge?
5 ianuarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu