marți, 7 februarie 2012

Portret - text de Costin

Stăteam în camera luminată obscur. Mă întrebam a mia oară ce căutam aici. Alex, prietenul meu, mă adusese să-l cunosc pe el. Acum mă lăsase singur şi plecase să-l caute. Mă uitam cu teamă, dar şi curiozitate ,în jur. Radioul vechi, dar bine întreţinut, îmi spunea că el este un bătrân tipicar şi migălos. Colecţia de reviste Rebus îmi spunea că mintea lui este încă agilă. Oglinda zgâriată şi aproape inutilizabilă îmi arăta că o să întâlnesc un bărbat obişnuit care nu se preocupă de aspectul lui.

Privirea îmi fu atrasă de rafturile pline cu borcane de toate mărimile ce conţineau tot felul de condimente, esenţe şi ierburi. Bătrânul nu-i prost de le cunoaşte pe toate.

Într-un colţ văzui un baston de luptă, jupuit şi jerpelit. Minte-mi zbură văzându-l agitând bastonul a al Jackie Chan. Pantofii sport îmi întăriră ideea că moşneguţul meu e un tip pe cinste. Oare cum l-o chema? Alex nu mi-a spus niciodată cum îl cheamă, îi spunea Bunu'.

Curiozitatea mă face să-mi înfrâng teama. Mă ridicai de pe locul meu şi începui să mă plimb prin cameră. Ochii îmi fură atraşi de lupa mare de pe un atlas filatelic aflat pe birou. Gata, ştiu cum să-i spun Bunului lui Alex. Sherlock. 

Brusc, uşa se deschise şi Alex intră împreună cu un bărbat. Şi... surpriză! 

Bunu-i un tip cam la 40-45 de ani, cu ochi vioi şi păr uşor grizonat, cu trup mlădios, dar ferm. Figura-mi perplexă îl făcu să surâdă, iar surâsul lui Sherlock Bunu' mi se lipi de suflet.



Noiembrie 2011
Exerciţiu la cursul lui Mario Barangea; 
de construit un personaj pe baza unor cuvinte date.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu