duminică, 5 februarie 2012

Apus sângeriu

Muşcă din fericire
      cu dinţi mari, sălbatici.
Îşi strecoară mâna
      până la cot
În viscerele ei.

"Da, mult te-am căutat;
      elusivă mereu, doar cu coada ochiului
te zăream, uneori.
Niciodată n-am crezut
        că te voi găsi
privind în oglindă."
 
Totul e roşu în jur.
   Cald curge sângele; sărat,
încă pe buze îl gustă.
Cu un deget înmuiat în roşu-carmin, 
                scrie: 

"Te-aş devora, fericire, până la os."

Ultima suflare i-e extaz şi venin.


5 februarie 2012








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu