marți, 6 martie 2012

Peste vis

Spre tine privesc;
    între noi se sfărâmă lumi.
Secundele trec, împleticindu-se
   Cine mai crede că vorbim aceeaşi 
limbă? Că vedem acelaşi vis?
Fiecare în lumea-i
               singur se trece.
Paraleli. Niciodată nu te voi
    întâlni.
De sticlă e aerul între noi, de metal.
M-aş subţia, spre tine să mă strecor
    prin fanta dintre noi, 
dar am
prea multe amintiri, prea
       amare gânduri, preaplin.
Nu cred că parfumul tău 
    mă va atinge cândva
aşa că, din nou - atât - 
Spre tine privesc.


Martie 2012


2 comentarii:

  1. Are ceva din povestea mea aceasta poezie, ca magnetul ma atrage si spre revin de fiecare data

    RăspundețiȘtergere