Întrebarea

          Tanti Nuţi intră fără să bată în biroul lui Gigi Avramescu.

          - V-a venit persoana pentru ora unu, îi zise ea cu un aer aproape protocolar, apoi îi făcu cu ochiul.

          Avramescu tresări din spatele biroului dezordonat. Închise repede vreo trei dosare, unul punându-l peste farfuria cu şaorma.

          - A venit deja Mimi? întrebă el. Las-o să intre, îi spuse apoi secretarei şi se ridică cu greu din scaunul negru.

          Nuţi ieşi, iar prezenţa lui Mimi fu anunţată de ţăcănitul tocurilor pe parchet. Gigi se repezi să-i ţină uşa şi prima expresie a lui Mimi fu o strâmbătură din nasul fin, lovit de aroma de usturoi. Roşcata îşi aţinti privirea asupra logodnicului ei, apoi îşi îndulci expresia văzând chipul lui speriat.

          - Bună, iubi, îi spuse şi îl sărută uşor pe obraji, de fapt, doar îşi atinse faţa de a lui. Nu te pupă Mimi a ta că te umple de ruj, da, Gigişor?

          Bărbatul se înroşise la faţă şi pete de transpiraţie i se întindeau la subsuorile cămăşii albe. Mimi se retrăsese şi se uita cu înţeles la unicul scaun din faţa biroului, năpădit şi el de hârtii, o cutie de şerveţele şi o pungă desfăcută de cartofi prăjiţi. Gigi îi urmări privirea şi apoi sări să debaraseze scaunul, iar Mimi se aşeză oftând aproape neauzit.

          - Mersi, iubiţel. Ia zi-i tu lui Mimişor de ce m-ai chemat?

          Trupul corpolent al lui Gigi palpită la auzul vocii subţiri şi dulcege pe care o asocia cu dragostea. De emoţie dărâmă cu mâna un teanc de dosare, dar reuşi să salveze în ultimul moment suportul pentru pixuri.

          - Ăă, păi, ştii, Mimi, răspunse, accentuând ultima silabă, am ceva să-ţi spun... adică să-ţi cer. Ai, pasca mă-sii! continuă el exasperat. Stai şi tu niţel locului că te rezolv imediat, ştii că nu mă descurc cu espresiile de dragoste sau ce vreţi voi, femeile.

          Mimi strânse din buzele conturate frumos cu un roşu aprins şi îşi deschise geanta Gucci, primită cadou la zece zile de când s-au cunoscut. Între timp, Gigi scotocea de zor pe sub dosare. Îl văzu îngenunchiind apoi lângă scaunul biroului, deschizând sertare scârţâinde şi trântindu-le la loc. Gigi simţi o aromă puternică de parfum şi îşi iţi capul pe deasupra biroului. Zâmbind, Mimi închise geanta cu un declic şi se înclină spre el, arătându-i sânii generoşi ascunşi şi nu prea de rochia verde care-i învăluia trupul.

          - Ce nu găseşti, puiuţ? I-ai luat alt cadou lui Mimi a ta, nu-i aşa? Ce te iubi Mimi pe tine, ursuleţ, îi spuse pe tonul legănat-hipnotic cu care-l cucerise din prima seară, în barul lui Vizante, zis şi Chioru.

          Fericirea se înstăpâni iar pe faţa umedă şi îmbujorată de efort a lui Gigi. Coborî cu capul sub birou şi scoase un strigăt triumfător:

          - Aha!

          Se auzi apoi o bufnitură şi un ”Au, ce p... pălăria mea!” Frecându-şi începutul de chelie, Gigi se ridică precum o balenă dintre valuri. În mâna dreaptă ţinea o cutie roşie de catifea. Mimi clipea din genele bine machiate către Avramescu care veni şi se lăsă într-un genunchi în faţa ei. Îşi şterse fruntea şi apoi îşi suflecă mânecile. Antebraţele păroase făceau un contrast frumos cu cămaşa albă.

          Luând-o de mâna stângă, Gigi îşi pierdu o clipă cumpătul, privind-o nu în ochii ei verzi, ci un pic mai jos. Femeia îşi acoperi cu un gest graţios pieptul care tresălta, îl privi şi întrebă:

          - Ce-i, iubiţel? Ai ceva s-o întrebi pe Mimi care te iubeşte?

          Avramescu îşi drese glasul şi începu:

          - Scumpa mea Mimi... ai vrea să... te rog să... vreau să-ţi cer... naiba s-o ia de treabă! pufni el. Auzi tu acilea? Vrei să te iau de nevastă sau nu?

          Vorbind, deschise cutia şi i-o prezentă roşcatei care se uită uimită la ea şi începu să ţipe:

          - Ce, ai înnebunit? Îţi baţi joc de mine? Ce-mi dai o cutie goală? strigă ea încercând să-şi smulgă mâna dintr-a lui Gigi.

          Avramescu o strânse să n-o scape, apoi se uită înspăimântat în cutie şi-i zise:

          - Stai, fă, nebu.... Se întrerupse brusc, lovit de privirea ucigătoare a lui Mimi. Pardon, stai aşa, Mimişor, că e şi inelu pe-acilea... ho, că-l găsesc eu... te rezolv acuşica, nu mai ţipa ca apucata.

           Se ridică apoi de pe podeaua prăfuită, gemând când îi trosniră genunchii. Trecu iar la răscolit biroul, înjurând  cu voce joasă. Mimi bălăngănea din picior pe scaun, cu ochii aţintiţi asupra braţelor păroase care făceau prăpăd printre dosare.

          Inelul îşi făcu apariţia de sub farfuria cu şaorma. Gigi fu salvat, iar Mimi, îmbunată, spuse un „da” scurt şi hotărât.

Februarie 2012