Sunet strâmb, îl aud. Chiar acum?
Am crezut că-i o umbră pe drum.
Peste ea am păşit, gravitând
Chipul tau îl zăresc doar în gînd.
Nici măcar n-ai plecat de aici.
Am privit cum din praf te ridici.
Prinzi o sfoară de cer şi apoi
Îţi refaci masca iar. Unu-doi.
Să nu taci. Zi ceva. Da, acum.
Am strivit umbra ta chiar în drum.
Înuntru te am, ca pe-o stea
Rămânând, mi-ai cresta inima.
Ah, e poza cu noi pe asfalt
Cerul negru părea prea înalt.
Pe obraz mi-a rămas tatuat
Urma chipului tău nemascat.
Ai plecat. Nu ţi-am scris epitaf.
Numai umbra-ţi dospeşte, firav
Pe sub coaste o simt, mişcă des.
La lumină de ies, sângerez.
24 dec.2011
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu