Stelele nu s-au aliniat cum trebuie când ne-am cunoscut. Aş vrea inima-mână lungă să-mi devină şi să le aşez eu. Le-aş ordona -ah, cât îmi place cuvântul ăsta! - le-aş spune să stea cuminţi, să-şi potrivească bine razele şi întunericul şi să dea naştere unei noi configuraţii, mai bună pentru mine. Pentru noi?
Dar nu ştiu (cum să aflu, oare?) dacă şi tu tot asta ai vrea. Nu pot să citesc trecutul în frunze de ceai parfumat şi să spun: da, şi tu. Aşa că mâna-inimă mică-mi rămâne şi scriu. Pe alba hârtie cuvinte potrivesc cum vreau eu. Cum vrea sufletul-rană, cum vrea Cerul ascuns pe sub nori.
7 februarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu