În eternă rotire, prin univers,
traversăm
Poieni cu stele, lucinde în
abis
Negrul fundal nu e lipsa
luminii, ci doar
Absenţa unui ochi
atotvăzător.
Un atom pe-un atom, într-o
mare de galactic praf
Călătoresc, vis firav,
pe un glob animat
Clipă mi-e viaţa sau,
nu, mai puţin,
Când o stea iar s-a stins,
eu nicicând
nu am fost.
Răsucind, răsucind, toate-n
cosmos se ţes
Planete şi sori împletesc
fir sclipind
prin eter
Calm rămân chiar în vortex
de simt, delicat,
Cum în boabe de praf
trupul alb mi-e răpus.
Galaxii, nebuloase, toate
una devin
La distanţă uriaşă
de orice înţeles
În materia neagră vidul
este-un acord
Muzical, ce va fi
intonat, fără glas
Când ubicua minte va şti
că mereu a creat.
ianuarie 2012
