Calm, foarte calm, îmi aprind o
ţigară. Ce altceva era să fac? Degeaba avusesem o busolă de ultimă generaţie
dacă n-am ştiut s-o folosesc. Pun pariu că ăştia micii nu s-au pierdut prin
pădure ca prostu’
de tata, adică eu.
Trag fumul în piept, sprijinit de un
copac înalt şi mă liniştesc treptat. Soarele e deasupra, se strecoară verde printre
frunze. Fumez şi ascult zgomotele pădurii, dominate de ciripitul unor păsări
invizibile. Mai lipseşte susurul unui izvor şi m-aş crede la ora de meditaţie
unde m-a târât nevastă-mea. Nu ştiu cât de scufundat am fost în unde diafane de
eter sublimat, dar tot m-am ales cu ceva. Buzele de un roşu carmin ale
instructoarei mi-au colorat ceva vise de atunci.
Cu un gest scurt, arunc ţigara pe jos
şi o calc. Sunt ecologist, normal, nu vreau să dau foc la bunătate de pădure. O
iau la pas, cu mintea căutând agasată o poveste veridică. Doar n-aveam de gând
să recunosc că m-am pierdut ca fraierul şi nici nu ştiu să mă orientez după
muşchii crescuţi pe copaci sau alte asemenea.
Oricum, eram în natură, la aer curat,
făceam şi mişcare: era ce-mi recomanda mereu doctorul nostru cel obez din
scaunul lui de piele. Aici eu am greşit. M-am făcut arhitect şi pe criza asta
nu mai dă nimeni doi bani pe tine. Doctor să mă fi făcut poate aş fi mulţumit-o
pe nevastă-mea.
Sub paşi mi se frâng crengi uscate.
Îmi place prin pădure: singur, nu te bate nimeni la cap: taca-taca. Mă rog,
aproape nimeni în afară de reprezentarea mentală a neveste-mii de care nu pot
scăpa cu nici un chip.
Mă împiedic de-o piatră şi avântul mă
aruncă spre un copac cu coaja căruia fac cunoştinţă. Zguduitura mă aduce în
prezent.
Ce naiba, tot n-am semnal? Când
verific, observ vreo două linii anemice. Ah, ura, sunt salvat sau aproape
salvat. Am altă dilemă acum: cui să-i cer ajutor?
Oftez şi, resemnat, o sun pe Adela,
soţia mea fidelă şi pricepută care-mi zice să stau unde sunt că mă găseşte ea
prin GPSul telefonului, orice ar fi el. Draga de ea, mereu mă scoate din belea
şi eu sunt nerecunoscător. O să-i cumpăr ceva frumos; am văzut un mixer roz la
Carrefour.
Mă aşez lângă copacul de care m-am
izbit şi scot încă o ţigară. Fumez şi aştept.
Data viitoare ieşim la mall.
Exerciţiu cronometrat 17 min şi 30 de sec.
De creat un text cu cuvintele:
„muşchi, zguduitură, a cere, a domina, busolă, veridic, roşu carmin”.
3 februarie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu