Devenire

Cu ochii închiși
                      respir cerul
Spre centrul meu
                ușor
            călătoresc mereu.

Cine sunt - cine-am fost
            nu mai știu
important e că sunt nu
                         ce-am fost
      ci ce pot
                   să devin.

Licăriri de cristal
            și de vis
Mă îndeamnă
        spre miezul ascuns-revelat
prin suspin
       prin cuvânt
                      prin oftat

Șoapte fine de îngeri  redeschid
               pasajul obscur obturat de neant

Numai tu - numai eu să mai fim
                                să nu fim
                                     ce am fost
 Clar reneg orice vis
                         ce nicicând am ales.

Respir moarte

Părea frumos, când vă priveam

din lumea mea. Lumina stelelor făcea

s-arate

          totul

mai atrăgător decât

          era.

Și când am coborât

                   pe pământ

m-a întrupat mama

                   cu un legământ

de sânge, de moarte, de disperare

Am crezut că orice atingere-a voastră

mă va naște, dar

                   m-a ucis

respirație cu respirație

          pas cu pas

Am vrut să vă dau inima mea

prin timp

          sărutări

                   atingeri

                             cuvânt

          dar voi ați luat ați luat

                   ați

                       luat

Acum rămân, deși aproape c-am plecat.

Mai am

          doar realitatea visului pe jumătate șters

de prima rază de lumină

Mai sunt

          doar disperarea de a fi fost uitat

Mai simt

          doar lipsa

Mai am

          doar dorul de a fi din nou neant.

Remix după “Voi, muritorii” de Viorel Ilișoi, 13 oct. 2018

Despărțire

Am plecat

când am înțeles

că

mă priveai

dar

nu mă vedeai.

4 decembrie 2017

Oare

urăsc
mai mult
absența ta

sau

iubesc
mai mult
prezența ta?

4 decembrie 2017

The Silent Scream That Dwells Within

The scream 
            beneath
                     the skin
Buried so deep
                     within
The more I try to peel
                         my skin,
to carve my flesh,
             my blood to clean
The more
        my cells
             they scream
                      within.

No sound, just pain. 
            I cry in vain.

26 martie 2017

 

Diferența

Diferența dintre pâine și zeu
                  e-un leu.
Diferența dintre zeu și pâine
                        e mâine.
Diferența dintre zeu și mine
                    e-n tine.
Diferența dintre tine și zeu
          sunt eu.

9.12.2016

Descântec pentru inspiraţie

Când floarea minţii iarăşi va da rod,
în poezie voi crea un nou izvod.

Când soarele imaginaţiei iar va străluci,
cuvintele pe foaie se vor năpusti.

Iar eu, cu magica baghetă de grafit,
cu ele voi dansa la infinit.

Cuvintelor, veniţi din nou la mine!
În sânge să vă strâng şi să-mi curgeţi prin vine.

15.01.2016

Cu minte în cuvinte

De două nopţi şi-o zi visez
Creionul pe hârtie să-l aşez
Cuvintele în stihuri să le prind
Şi să le scald în sclipitor argint.

De două nopţi şi-o zi dansez
Pe foaia albă cu creionul fără miez
Cerneala din borcan e praf acum
Imaginaţia mi s-a răspândit în fum.

Dar nu disper, şi mâine e o zi
Creioane şi hârtii mereu se vor găsi
Cuvintele revin la matca lor
Pe foaie se asează-ncetişor.

În versuri iar se prind agale
Lucioase ca mătasea moale
Dulci sau amare, de amor sau ură
Voi prind în cuvinte-o aventură.

15.01.2016

Let me kiss your smile

Let me kiss your smile,
                           now,
While the sun is shining over
                our flowing blood,
While the marrow in our bones
                          still sings
                   the song of life.

Let me breathe your essence in,
                           here,
While your hand still holds mine,
                              gently,
While the air still conquers our cells,
                          and not death.

Let us sing the song of wonder,
                                   always,
While the light in your eyes is
                             bright,
While your mouth so sweetly shapes
                  Our world with words.

In a world where death is always the hunter,
Let us feel the sun, the air, and wonder.

Haiku

Pe pământ,
         sîngele tău
Pe mâinile mele,
                doar amintirea.

26 decembrie 2013

În timp ce mă aştepţi

Ţi-am promis eternitatea, împreună 
         să păşim prin iarba asta rece din  
faţa casei, an după an, 
       să avem 
                 timp
                     să aducem lumina lunii 
în casă, între noi, noapte după 
                          noapte; 
să nu ştiu zi 
fără tine; dar 
tăişul timpului te-a decupat din 
            casa viaţa ochii mei, 
singurele atingeri care mă readuc 
             în prezent sunt ghearele şi dinţii 
                            flămânzi ai Katiei, care tocmai 
m-a muşcat lângă rana cuţitului ce-mi tremurase iar
        deasupra încheieturii; e vară, 
dar port cămaşă cu mâneci lungi, ascund
                 răni sânge disperare
 Aş vrea ca luna asta să ardă ca o supernovă, iar ziua
                să-mi găsească cenuşa acoperind firele
reci
   de iarbă 
         pe care pasul tău nu
                               le va mai zdrobi nicicând.

 

Temă pentru cursul de scriere creativă Artskul cu Iulian Tănase.

3.12.2013

Trecerea

Nu, să nu laşi uşi nedeschise, mi-a spus.

E porunca ce mă mână, e alegerea pe care o fac

cu fiecare atingere, cu fiecare vis, iar

uşa din faţa mea era prea vie, prea

luminoasă, prea misterioasă

ca să o las neatinsă, neexplorată, nedeschisă

ca pe o cutie cu posibilităţi, ca pe un piept plin de viaţă,

iar mânerul rotund, auriu plin de promisiuni,

e cald şi moale, e tot ce-mi doream să ating cu

mâna-de-vis, cu pielea dormindă,

pentru că tu, da, tu, iubita mea, te ascunzi sigur de partea cealaltă,

iar eu deschid uşa, deschid ochii şi te

caut

te strig, dar lumea asta nouă

lumea-de-dincolo-de-uşa sidefie, clară şi crudă nu

te ascunde, nu te cuprinde, e doar multicoloră şi plină de

promisiuni, de căldură şi de plante albastre foşnitoare

în vântul cald şi violet care se strecoară printre ele ca şarpele

care te-a luat cu el, care

te-a târât prin uşa

prea vie, prea luminoasă prin care eu

n-am putut păşi

atunci, ci doar acum, în visul ăsta crud şi

      roşu, galben, bronz-auriu

care îmi cântă

             promisiuni, căldură şi fiare multicolore,

curcubee vii care se strecoară printre copacii cu rădăcinile în aer

ce mângâie cu frunzele lor podeaua lucioasă.

Dau drumul mânerului ademenitor, ca pielea ta când

îmi şopteai că vei pleca, dar că te voi putea urma în

orice lume, în orice vis, în orice

moarte,

iar paşii mei în noua lume lasă urme umede şi roşii pe

podeaua roşie, galbenă, bronz-aurie pe

care te-a târât şarpele-de-vis; zâmbind te-a dus printre

albastrul frunzelor care-mi cântă drumul tău, părul tău,

apoi frunzele-de-vis se ordonează pe podeaua multicoloră, mult prea sclipitoare,

iar în contrast citesc „aici nu se moare, aici nu se

trăieşte, aici

doar sufletele foşnesc”, iar bătrânul care apare şi calcă

pe albastru frunzelor, risipind mesajul lor, care lasă o

umbră rea pe strălucirea podelei îmi este cunoscut, dar

încă nu-mi pot da seama cine e, vorbim şi chiar ne înţelegem, ne

spunem pe numele-de-vis, pe numele-de-moarte, iar eu încep

să-mi desluşesc finalul în şuieratul lui, în unduirea pletelor, în subţirimea trupului, în

plăcerea cu care se târăşte pe podea încep

să mă îngrozesc să mă lichefiez pe interior să

îmi caut cuvintele lacrimile strigătele şi să-i spun „şarpe, dă-mi

înapoi iubita, dă-mi

înapoi viaţa, dă-mi

înapoi lumea, uşa prea luminoasă, prea misterioasă, prea închisă

prin care n-am putut să trec atunci, prin care n-am vrut să trec acum

dar tu m-ai târât fără să mă atingi fără să-mi laşi de ales fără

să-mi spui că din lumea asta nouă terifiantă multicoloră şi caldă nu

s-a mai întors nimeni, nu

s-a mai trezit nimeni, nimeni nu

şi-a mai găsit iubita-de-vis, iubita-de-moarte

Nu-mi place lumea ta cu roşul ei, cu galbenul ei, cu bronzul ei auriu, cu

lumina căldura albastrul foşnetul violetul vântul cu

numele ei neştiut de nimeni

nu-mi place de tine, şarpe,

nu pe tine te căutam nu cu tine

vroiam să mă împărtăşesc nu ţie

vroiam să-ţi dau vorbele gura răsuflarea sufletul inima

mea,

nu.

Temă pentru cursul de scriere creativă de la Artskul, cu Iulian Tănase.

4.11.2013

Despărţire. II

Mâna ta străpungându-mi sternul.
           Surâzi. Deasupra noastră 
soarele-şi aruncă egal lumina.
Doi armăsari ţi-ai înhămat la viaţă te trag
    în direcţii diferite. Pleci?
Cealaltă e blondă, ca mine. Are în plus
                           aripi? Coroană? Săgeata lui Cupidon
nu face discriminări, mi-ai răspuns.
    Îmi adun cioburile vieţii, am nevoie
         de sprijin
                   să merg - umbrela sub care ne-am
sărutat prima dată.
Câinii urii dintre noi mă prind din urmă, mă
muşcă.
Lumea nostră s-a destrămat, castelul
           s-a desfăcut în mici fragmente
                         de os, de venin.
Am căzut amândoi de la fereastra de sus. Tu ai
   plecat, întreg, eu încă mă
                        adun, 
bucăţi
în
sânge
rate.
 

Poezie scrisă cu ajutorul tarotului de Marsilia.

4 nov.2013

Despărţire. I

Nu-mi curg lacrimi din ochi.

                  Ca sângele,
şi-au găsit făgaş interior,
                  Ca plumbul,

mă ţintuiesc de pământ,
                  Ca veninul,

îmi scurtează viaţa umed.

Te-am privit cum pleci
         un pas înaintea celuilalt
(o gheară îmi zdrobea coastele)
(răsuflarea dispăruse)
     iar eu, în urma ta
         simţeam
              cum mă calci
pe spate, pe umeri, peste păr
M-am răsucit
        să poţi păşi
peste buze, să nu te mai gust niciodată
peste ochi, să nu te mai văd rănindu-mă
peste frunte, să nu mă mai gândesc la mine minus tine.

Pe piept de vei păşi, va suna a gol:
       Absenţa inimii se va auzi doar
                                     preţ de o clipă.

Text pentru tema 3 de la cursul Artskul cu Iulian Tănase.

27.10.2013

Am râs

Nici foame, nici sete

nu pot să-mblânzească-al fiarei

venin din priviri,

nici din urlete ura. Retras,

în secunde măsor predictibil final:

     am pierdut

            şi deschid

                        cu pleoape plecate

o cuşcă cu gratii de os.

Ţi-am dat vie carne

să-ţi saturi cruzimea de-a smulge,

de-a face

să curgă

                        şi lacrimi şi sânge.

Lucind colţii albi ţi-am văzut, iar fiorul

            de limpede gheaţă prin vene pulsa.

Am fugit.

  

Am vrut cu violenţă să-ncerc

            să te pun în genunchi

şi să-ţi cer ca din fiară

            o blândă felină să-ncerci să devii,

dar tu

cu gheare şi furie pe piele mi-ai

scris

      un refuz.

  

Nu pot să îngrop în adâncuri

dorinţa

de-a trece cu mâna

            prin blana de aur ce-acoperă

oase

       şi viaţă

      cuprinse în trup prădător.

  

Tăişul din ochii tăi grei

mă străpunge

şi uit că vreodată am vrut să te am

lângă casă animal.

Subtil, dominaţia ta dulce

            perfid s-a extins.

Acum e târziu să te-nvăţ alfabetul

iubirii

când tu în genune-ţi

făcuseşi sălaş.

Cu labe uşoare şi moi mă sfărâmi

            şi pe dată uit planul prin care-ntr-o blândă

jivină te-aş fi transformat.

Tema 1 la cursul cu Iulian Tănase, la Artskul.

7.10.2013

Mirajul lui mâine

Mâine nu există. E ca o
    răsuflare
pe care nu o poţi trage în piept
    E ca un
răsărit
        pe care nu-l vei vedea pătând
                      cerul cu roşu.
E ca
      rănile pe care nu le vei
                  putea face nimănui,
                            mai ales mie.

Mâine e un miraj. Mâine e dragostea ta.

16.10.2013

Trecerea

Cred că mi-e destinul
            închegat în carte
Ca un fulger rece
                      lucruri se ptrec
Molcom timpul curge, iar 
                       acum  
                                în moarte
Masca de pe faţă tandru
           mi-o ferec.

Steaua de deasupră-mi a
       tăcut şi zeul
Iar îmi luminează oasele
                             cu drag
Atractiv, neantul îmi 
                        sfărâmă eul
Singura epavă ce pluteşte-n larg.

Într-o carapace de cristal mă cheamă
Dulcea amintire cu magnetic
                       glas
Las să cadă masca 
                          şi surâd cu teamă:
Abisul mai face către mine-un pas.



 
Cu Story Cubes ca ajutor pentru inspiraţie.

19.09.2013

Intens, acum II

          La nivel efemer, printre stele interne

                                                plutesc.

          Luni şi sori şi abis le cuprind într-un ceas.

          Dac-ar fi să opresc strălucirea din eu

                   Aş vedea cum fundalul de fum

          Se transformă-n argint.

          Dintr-o perlă de aur în alta transfer gândul-vis,

                   Şi perfid

                    conştiinţa mă lasă să cred că neantul

e viu

          Stele-n palme îmi mor, şi în schimb

                   Gheaţa pură din vene o dau,

  fără preţ. Fără rost.

           Ţes din fire de plumb si cristal lumi şi văd

                   cum pe rând

          Cosmos, praf şi eter se desfac şi converg

                   Către centrul nespus, nevăzut, nepătruns

          Vortex viu devorând trupuri mii şi absint.

       

          N-am celule şi nici n-am 

                                            de gând 

                                                       să devin

                   Hrană dulce în vidul ce vine mereu către noi

          Versul pur ce din minte în minte

se trece-mi va fi

          Pânza rece pe care-mi voi ţese

cu sânge

destinul

din nou.

18 septembrie 2013 

Intens, acum I: http://claritatedeargint.blogspot.ro/2012/01/intens-acum.html

        

În depărtare

Neauzite,

   secundele trec.

Cu fiecare

      pală de vânt,

         respiraţie,

           suspin

te pierd.

Undeva, se naşte o stea,

Lângă mine,

       în mine, scânteile

                    devin palide, reci,

de nisip.

Tic-tac, trec uşor, cu paşi

                                    fini

lăsând urme mici pe 

                         inima mea.

7 iulie 2012

In the Distance

Unheard,

   the seconds slip away.

With each

   gust of wind,

      breath,

       sigh,

I am losing you.

Somewhere, a star is born,

Near me,

   in me, the sparks

                     become pale, cold,

as if made of sand.

Tick-tock, they softly pass by, with 

    delicate steps,

leaving tiny marks on

                           my heart.

July 7th, 2012