Paralel

         Strâng cuvintele-n pumn şi le arunc pe hârtie. Trec apoi pe deasupra lor cu stilus-ul ca să se aranjeze aşa cum vreau eu; mişcarea fluidă îmi face plăcere de fiecare dată. Nu recitesc ce-am scris; ştiu că intenţia mi-a fost ascultată şi fraza a ieşit dulce, melodioasă... perfectă.

Reiau procesul de câteva ori, concentrându-mă asupra ideilor rând pe rând. La sfârşitul zilei am romanul terminat: cel de-al douăzecişipatrulea volum al lungii şi zbuciumatei vieţi a exploratorului stelar Zane Preston.

Las jos stilus-ul cuantic şi închid foaia de plexi-hârtie animată de un micro-computer. Meseria de scriitor în serie nu-i deloc uşoară, mi-am spus, încastrându-mi în tâmplă cipul cu programul de odihnă.

- Noapte, am rostit apoi cu voce tare, iar Jesse, computerul navei, lăsă întunericul să ia locul apusului artificial cu miros de lămâie.

  Septembrie 2011