Doar tu. Ne-versuri

          Privesc cum mi se scurge printre degete. Timpul.

          O dată de am clipit, am pierdut chiar un an.

          Am respiraţia un fior cu foşnet moale, de catifea.

          Nu cred că am ştiut vreodată cum să mor.

          Cu tine în gând mereu sunt, dar acum

          Prin fiece por simt curentul venit din abis. 
                     Conectată firesc

          şi discret la centrul din care-am venit, doar tu

                    M-ai privit cu-un surâs de cristal.

          Mă înec. Tot aerul lumii e praf şi destin.

          Nu mai am

                         voinţă să cred că vreodat-am putut să îmi scriu

         Istoria vieţii aşa cum am vrut.

          Însă tu – şi chiar eu, uneori – te-ai ştiut a reinventa

sub un chip mai ascuns.

          Pe sub piele mi l-ai strecurat şi mi-ai dat

          O foaie cu mici instrucţiuni.

          Viaţa mea.

24 decembrie 2011