Despărţire. I

Nu-mi curg lacrimi din ochi.

                  Ca sângele,
şi-au găsit făgaş interior,
                  Ca plumbul,

mă ţintuiesc de pământ,
                  Ca veninul,

îmi scurtează viaţa umed.

Te-am privit cum pleci
         un pas înaintea celuilalt
(o gheară îmi zdrobea coastele)
(răsuflarea dispăruse)
     iar eu, în urma ta
         simţeam
              cum mă calci
pe spate, pe umeri, peste păr
M-am răsucit
        să poţi păşi
peste buze, să nu te mai gust niciodată
peste ochi, să nu te mai văd rănindu-mă
peste frunte, să nu mă mai gândesc la mine minus tine.

Pe piept de vei păşi, va suna a gol:
       Absenţa inimii se va auzi doar
                                     preţ de o clipă.

Text pentru tema 3 de la cursul Artskul cu Iulian Tănase.

27.10.2013