Ţi-am promis eternitatea, împreună
să păşim prin iarba asta rece din
faţa casei, an după an,
să avem
timp
să aducem lumina lunii
în casă, între noi, noapte după
noapte;
să nu ştiu zi
fără tine; dar
tăişul timpului te-a decupat din
casa viaţa ochii mei,
singurele atingeri care mă readuc
în prezent sunt ghearele şi dinţii
flămânzi ai Katiei, care tocmai
m-a muşcat lângă rana cuţitului ce-mi tremurase iar
deasupra încheieturii; e vară,
dar port cămaşă cu mâneci lungi, ascund
răni sânge disperare
Aş vrea ca luna asta să ardă ca o supernovă, iar ziua
să-mi găsească cenuşa acoperind firele
reci
de iarbă
pe care pasul tău nu
le va mai zdrobi nicicând.
Temă pentru cursul de scriere creativă Artskul cu Iulian Tănase.
3.12.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu