Anul nou

Încremenire. Brazi şi mesteceni profilaţi pe cerul albastru-alburiu. Filtrat, soarele apare şi dispare, după voia vântului aliat cu norii din înălţimi.

          Culorile sunt mai clare la munte, iar aerul proaspăt cu miros înţepător de ozon te mângâie cu degete reci.

          Îmi place liniştea, lipsa vuietului constant al oraşului. Timpul curge, parcă, mai lin. Mă mai las în voia acelui “ar trebui să fac ceva” care mă atacă pe interiorul cutiei craniene, dar apoi îmi amintesc că sunt la munte. În vacanţă. Cu încă şi mai mult timp liber. Pentru scris. Pentru făcut nimic. Pentru admirat peisajul tapetat cu zăpadă, soare şi crengi verzi de brad.

          Am decis: totul poate aştepta. Calmul şi liniştea de aici merită savurate. Le-aş face cremă şi m-aş da cu ea pe tot corpul. Le-aş transforma în licoare magică de pus în cafeaua de zi cu zi. Le-aş împacheta să le iau cu mine în Bucureştiul zgomotos şi grăbit. Le-aş silabisi cu copiii de la şcoală: LI-NIŞ-TE. CALM.    

          Vi le urez şi vouă pentru noul an: la mult calm şi un 2012 liniştit!

Izvorul Mureşului, 4 ianuarie 2012