Imanent

Cum sunt, cum nu sunt când dansez
                       nu contează
Vibrez și transcend corp și
                                        suflet și gând
Un pas tremurat nu-i greșit, ci
           mi-aduce
cunoașterea clipei din trupul plăpând.

Mă mișc și pe ritmul ce
          curge ca valul
Extazul, prin vine filtrat sângeriu,
    mă face să cred că nu-s eu,
              deși sunt.

N-am limite, iar izvorul
         din care mă nasc
e totuna
             cu sursa din care și tu ești creat.

Pășesc pe un ritm interior, iar sorgintea
          de sunet
                       creează vibrații prelungi
Un pas lângă altul, mă frâng,
            mă ridic
și reiau firul rupt al mișcării-extaz.

Cu tine mă-mbin, de tine iar fug
             și prin tine
pe mine mă pierd și refac
              fragila frecvență din sursa luminii
transcensă cu fiece sunet oftat.

Dansăm în oglinzi paralele
                  și visu-ți
pe-al meu îl străpunge cu fir de cleștar.
Deși divergenți, în final ne vom strânge
și viața-mister
           ne va umple
                             de har.

Martie 2016