Știu iar să respir și să fiu.
Cu voce divină
topești visul-venin și în har mă retorni.
Cu tine alături descopăr fâșii de mister.
În extaz, aleg să renunț
la presiunea profundă din eu
și revin la superba și înfricoșătoarea
splendoare de-a fi.
Desfac secundele cu respirația; refac
legătura cu bolta cerească
din creierul viu și transfer
focul aspru ce curge etern din celulă în vis.
(Fragilul balans între spirit și eu iar va fi tulburat.)
Ecouri din vise trecute îmi fulgeră aerul; credeam
că le pot îngropa în tăcere și vin,
dar fiece crudă respirație
traduce impulsul-memorie și simt
cum ghearele reci fantomatic mă strâng.
N-am aer curat în plămâni și nici sânge-cristal; încă
nu
pe mine mă am.
12 aprilie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu