Mă topesc și desfac încordare și chin.
Mă aduci iar pe mine în mine
și simt
molecule fragile de aer lichid.
Totu-i cald, totu-i greu și ușor
corpul blând reînvață să fie cum e.
Mă restrâng, înfloresc și respir.
În celule e liniște iar. Și în minte.
Respirația e lupa prin care percep
spațiul vid, spațiul plin și lumina.
Feedback la o lecție de Feldenkrais cu Valentina, martie 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu