Izvod

De pe-al vieţii deşirat mosor, agale
Fir subţire de mătase am luat
Ţes într-una flori şi stele şi neant
Geme-arunc în praful drumurilor goale.

Lung mi-e drumul, capătul nu îl mai ştiu
Am crezut că pot citi în cărţi destinul
Drept pe umbră calc şi-mi irosesc preaplinul
Cerul meu devine tot mai sidefiu.

Pe nisipuri urme las. Pe pietre, sânge.
Cred că aerul pe culmi e prea subţire.
Pe război adaug tremurate fire.
Să mai ţes sau timpul mă va frânge?

5 ianuarie 2012

Identitate

Rămâi. Un loc ţi-am pregătit la mine-n piept

Iar inima-mi te va hrăni şi te va încălzi.

          Precum o floare

O să te deschizi sau poate nu

Oricum, al tău e locul. Bine ai venit.

În interior e bine şi e moale. Vei vedea,

          lumina din celule soare îţi va fi

Sângele râu pe care vei pluti

          Prin vene şi artere-mi vei cunoaşte

Plinătatea.

Îţi voi cânta şi tu ai să percepi

          Cum corzile vocale vor vibra,

şi-apoi plămânii.

Muşchii se vor mişca de voi dansa.

          În ritm cu mine vei păşi, doar suntem una.

Te rog rămâi. Promit că voi mânca

          doar flori şi frunze proaspete şi moi

Şi-apoi voi bea din dulcea rouă de pe ramuri de copac

În razele de lună-am să mă scald,

          În soare-apoi.

Treptat, în mine ai să te topeşti

          precum zăpada

Ce o atinge Zeul-Soare cu ale sale degete fierbinţi.

Un râu vei deveni, de-argint topit

Şi-n interiorul meu un peisaj feeric

vei picta.

Ca un cristal de gheaţă eşti când mă atingi.

Doar te-am privit şi am ştiut că o sa-nvingi.

4 ianuarie 2012

Identity

Stay. Your place is here, in my chest.

My heart will keep you warm, and fed.

You can blossom, like a flower

                   Or just be still.

You’re welcome just the same.

It’s nice and soft, inside me. You will see;

the light of my cells will be your sun

My blood will be the rivers

          And by arteries and veins

You’ll know my every corner.

I’ll sing to you and you’ll perceive

The vocal chords vibrating,

          And the lungs.

My muscles will be moving if I dance

You’ll move with me as we are

surely one.

Just stay. I promise I will eat

          Fresh flower and green leaves

And I wil drink

          The sweet dew from the branches

of new trees.

I’ll bathe in moonlight and absorb the sun.

In time, you’ll melt inside me

          Like the snow

That’s touched by fiery light from Sun-the-God.

You’ll be a tiny river of pure silver

          And paint inside me a translucent world.

 

4 ianuarie 2012

Anul nou

Încremenire. Brazi şi mesteceni profilaţi pe cerul albastru-alburiu. Filtrat, soarele apare şi dispare, după voia vântului aliat cu norii din înălţimi.

          Culorile sunt mai clare la munte, iar aerul proaspăt cu miros înţepător de ozon te mângâie cu degete reci.

          Îmi place liniştea, lipsa vuietului constant al oraşului. Timpul curge, parcă, mai lin. Mă mai las în voia acelui “ar trebui să fac ceva” care mă atacă pe interiorul cutiei craniene, dar apoi îmi amintesc că sunt la munte. În vacanţă. Cu încă şi mai mult timp liber. Pentru scris. Pentru făcut nimic. Pentru admirat peisajul tapetat cu zăpadă, soare şi crengi verzi de brad.

          Am decis: totul poate aştepta. Calmul şi liniştea de aici merită savurate. Le-aş face cremă şi m-aş da cu ea pe tot corpul. Le-aş transforma în licoare magică de pus în cafeaua de zi cu zi. Le-aş împacheta să le iau cu mine în Bucureştiul zgomotos şi grăbit. Le-aş silabisi cu copiii de la şcoală: LI-NIŞ-TE. CALM.    

          Vi le urez şi vouă pentru noul an: la mult calm şi un 2012 liniştit!

Izvorul Mureşului, 4 ianuarie 2012

Flux

         Pe cer, norii albi ca nişte oi fără forme bine definite, trec. Mă uit spre ei. Sunt frumoşi, zic eu. Nu-i adevărat, sunt urâţi, zic eu.

Da, aşa e, avem dreptate şi steaua care ne luminează pe interior palpită puţin.

Aş vrea să-l sun pe doctorul Simion, zic eu. Nu mă simt bine. Poate e luna de vină, răspund eu. E în creştere şi stările de ne-eu sunt mai dese atunci.

Mă liniştesc şi surâd. Am dreptate, mă gândesc. Sigur că am, răspund.

E noapte, dă-mi voie să ies. Da, răspund eu, e timpul tău, şi tac. Îi dau voie lui Alin să fie.

Îl simt cum îşi ia trusa şi pleacă din apartamentul gri. Pe masă a lăsat cartea mea de identitate: Răzvan Popovici.

A doua zi îmi beau cafeaua şi citesc ştirile pe laptop. Îmi sare în ochi cea cu titlul mare, scris cu roşu: “Ucigaşul nopţii omoară din nou. A patra victimă cu gâtul tăiat”. Urmează relatarea îngrozitoarei crime. Mă cutremur şi iau ceaşca cu dreapta. Citesc în continuare. Singurul lucru pe care-l ştia cu certitudine poliţia e că asasinul e stângaci.

Şi foarte priceput, mă gândesc eu. N-a lăsat nici o altă urmă. În ritmul ăsta nu-l vor prinde niciodată. În interior simt o umbră de satisfacţie pe care n-o înţeleg.

Îmi iau servieta şi plec spre firma unde lucrez ca contabil.

În baie, după uşă, trusa cu cuţite aştepta venirea altei nopţi.

Adumbrind

Sunet strâmb, îl aud. Chiar acum?

Am crezut că-i o umbră pe drum.

Peste ea am păşit, gravitând

Chipul tau îl zăresc doar în gînd.

Nici măcar n-ai plecat de aici.

Am privit cum din praf te ridici.

Prinzi o sfoară de cer şi apoi

Îţi refaci masca iar. Unu-doi.

Să nu taci. Zi ceva. Da, acum.

Am strivit umbra ta chiar în drum.

Înuntru te am, ca pe-o stea

Rămânând, mi-ai cresta inima.

Ah, e poza cu noi pe asfalt

Cerul negru părea prea înalt.

Pe obraz mi-a rămas tatuat

Urma chipului tău nemascat.

Ai plecat. Nu ţi-am scris epitaf.

Numai umbra-ţi dospeşte, firav

Pe sub coaste o simt, mişcă des.

La lumină de ies, sângerez.

24 dec.2011

Doar tu. Ne-versuri

          Privesc cum mi se scurge printre degete. Timpul.

          O dată de am clipit, am pierdut chiar un an.

          Am respiraţia un fior cu foşnet moale, de catifea.

          Nu cred că am ştiut vreodată cum să mor.

          Cu tine în gând mereu sunt, dar acum

          Prin fiece por simt curentul venit din abis. 
                     Conectată firesc

          şi discret la centrul din care-am venit, doar tu

                    M-ai privit cu-un surâs de cristal.

          Mă înec. Tot aerul lumii e praf şi destin.

          Nu mai am

                         voinţă să cred că vreodat-am putut să îmi scriu

         Istoria vieţii aşa cum am vrut.

          Însă tu – şi chiar eu, uneori – te-ai ştiut a reinventa

sub un chip mai ascuns.

          Pe sub piele mi l-ai strecurat şi mi-ai dat

          O foaie cu mici instrucţiuni.

          Viaţa mea.

24 decembrie 2011