Cu ochii închiși
respir cerul
Spre centrul meu
ușor
călătoresc mereu.
Cine sunt - cine-am fost
nu mai știu
important e că sunt nu
ce-am fost
ci ce pot
să devin.
Licăriri de cristal
și de vis
Mă îndeamnă
spre miezul ascuns-revelat
prin suspin
prin cuvânt
prin oftat
Șoapte fine de îngeri redeschid
pasajul obscur obturat de neant
Numai tu - numai eu să mai fim
să nu fim
ce am fost
Clar reneg orice vis
ce nicicând am ales.
duminică, 5 mai 2019
marți, 30 octombrie 2018
Respir moarte
Părea frumos, când
vă priveam
din lumea mea.
Lumina stelelor făcea
s-arate
totul
mai atrăgător decât
era.
Și când am coborât
pe pământ
m-a întrupat mama
cu un legământ
de sânge, de
moarte, de disperare
Am crezut că orice atingere-a
voastră
mă va naște, dar
m-a ucis
respirație cu
respirație
pas cu pas
Am vrut să vă dau
inima mea
prin timp
sărutări
atingeri
cuvânt
dar voi ați luat ați luat
ați
luat
Acum rămân, deși
aproape c-am plecat.
Mai am
doar realitatea visului pe jumătate
șters
de prima rază de
lumină
Mai sunt
doar disperarea de a fi fost uitat
Mai simt
doar lipsa
Mai am
doar dorul de a fi din nou neant.
Remix după “Voi, muritorii” de Viorel Ilișoi, 13 oct. 2018
luni, 4 decembrie 2017
Deeper
So I keep you
in
my mind
my soul
my body
And I keep you
in
my
dreams
as well
I know that I love you
deeper
than you love me
But there isn't
anyone
that knows us
who can tell.
in
my mind
my soul
my body
And I keep you
in
my
dreams
as well
I know that I love you
deeper
than you love me
But there isn't
anyone
that knows us
who can tell.
4 decembrie 2017
sâmbătă, 2 decembrie 2017
Sharp Edges
Soften the sharp edges
of my life
With the blunt side of the knife.
Don't
plunge in
the blade.
Scrape it gently over my brusing skin.
Reveal my inner flesh,
but only in a dream.
The tip - don't use it as a spear
but as a brush
on the canvas that's my body.
Paint me with my blood, but don't
break me,
just
dull
the edges
of my pain.
of my life
With the blunt side of the knife.
Don't
plunge in
the blade.
Scrape it gently over my brusing skin.
Reveal my inner flesh,
but only in a dream.
The tip - don't use it as a spear
but as a brush
on the canvas that's my body.
Paint me with my blood, but don't
break me,
just
dull
the edges
of my pain.
2.12.2017
luni, 7 august 2017
Real-itate
Dacă,
atunci când suntem
împreună,
tu ești
așa cum ești
și
eu sunt
așa cum sunt
Adevărul tău
îl întâlnește
pe-al meu
și iubirea mea
iubește
iubirea ta.
atunci când suntem
împreună,
tu ești
așa cum ești
și
eu sunt
așa cum sunt
Adevărul tău
îl întâlnește
pe-al meu
și iubirea mea
iubește
iubirea ta.
7 august 2017
Virus
M-ai iubit atât de mult
Și atât de bine
Încât, pe neștiute,
m-ai virusat
cu dragostea ta.
Acum
eu te iubesc
atât de mult,
atât de bine.
Are rost oare
să te virusez și eu
acum pe tine?
Și atât de bine
Încât, pe neștiute,
m-ai virusat
cu dragostea ta.
Acum
eu te iubesc
atât de mult,
atât de bine.
Are rost oare
să te virusez și eu
acum pe tine?
7 august 2017
Oare
Dacă
eu te iubesc
adică
eu = iubire
și
tu mă iubești
adică
tu = iubire
Înseamnă asta oare
că
eu = tu
sau doar că
iubirea e iubire?
eu te iubesc
adică
eu = iubire
și
tu mă iubești
adică
tu = iubire
Înseamnă asta oare
că
eu = tu
sau doar că
iubirea e iubire?
7 august 2017
duminică, 26 martie 2017
The Silent Scream That Dwells Within
The scream
beneath
the skin
Buried so deep
within
The more I try to peel
my skin,
to carve my flesh,
my blood to clean
The more
my cells
they scream
within.
No sound, just pain.
I cry in vain.
beneath
the skin
Buried so deep
within
The more I try to peel
my skin,
to carve my flesh,
my blood to clean
The more
my cells
they scream
within.
No sound, just pain.
I cry in vain.
26 martie 2017
sâmbătă, 10 decembrie 2016
Diferența
Diferența dintre pâine și zeu
e-un leu.
Diferența dintre zeu și pâine
e mâine.
Diferența dintre zeu și mine
e-n tine.
Diferența dintre tine și zeu
sunt eu.
e-un leu.
Diferența dintre zeu și pâine
e mâine.
Diferența dintre zeu și mine
e-n tine.
Diferența dintre tine și zeu
sunt eu.
9.12.2016
luni, 18 iulie 2016
Sonet târziu
Eu te-am zărit aievea într-o zi de vară,
Cu pasu-ți tandru mugurii de mai zdrobind.
Blândețea ta mă arde și acum, amară,
Vara e scurtă, iar durerea mi-e absint.
Ochiul ceresc cu auriu te adumbrește,
De frumusețe nu te-ai despărțit nicicând,
Schimbarea doar de tine, gales, se ferește,
Din întâmplare doar pe tine neschimbând.
Cu moartea-umbră nu te vei vedea vreodată,
Cu veșnicia te-ai unit în trup și vis,
Vom adăsta sub stelele ce mi te-arată
În mine vei trăi, în versuri te-am închis.
Prea scurtă a fost vara și prea rece,
Dar frumusețea ta în versu-mi se petrece.
Cu pasu-ți tandru mugurii de mai zdrobind.
Blândețea ta mă arde și acum, amară,
Vara e scurtă, iar durerea mi-e absint.
Ochiul ceresc cu auriu te adumbrește,
De frumusețe nu te-ai despărțit nicicând,
Schimbarea doar de tine, gales, se ferește,
Din întâmplare doar pe tine neschimbând.
Cu moartea-umbră nu te vei vedea vreodată,
Cu veșnicia te-ai unit în trup și vis,
Vom adăsta sub stelele ce mi te-arată
În mine vei trăi, în versuri te-am închis.
Prea scurtă a fost vara și prea rece,
Dar frumusețea ta în versu-mi se petrece.
17 iulie 2016
Inspirat de sonetul XVIII de William Shakespeare.
joi, 7 iulie 2016
Descântec
Cadă peste noi
Stelele șuvoi
Peste noi să vină
Lună și lumină
Soarele să pice
Și să ne ridice
Până-n cerul mare
Din care-am venit
În care ne-om
duce
Ca o umbră deasă
Și alunecoasă
Pe o rază mare
De lună și soare.
Stelele șuvoi
Cadă peste noi
Și să ne topească
Să ne izvodească
Iară din lumină
Bună și senină
Să cădem și noi
În dulce șuvoi
Pe pământul mare
Sub lună și
soare.
6 iulie 2016
joi, 16 iunie 2016
Odă fără întoarcere
Nu credeam să-nvăț a stinge focul
ce mă arde mereu dureros de dulce.
Stelele spre care mi-am înălțat ochii
pururi neîndurătoare privesc înspre mine.
Ard de viu, mistuit de crudul venin.
Voluptatea liniștită a morții se-ascunde.
Toate apele mării nu pot să oprească
lenta curgere a nemiloasei dureri.
Renunț la speranța de-a reînvia vreodată.
Pe calea ce merg, soarele rece mă stinge încet.
Pasărea Phoenix mi-e crud călău, nu scăpare.
Hades m-așteaptă în lumea de umbre și gol.
Pe mine nu mă voi regăsi niciodată.
Lumina pe care o sper e topită-n neant.
Cele de-ntoarcere n-am, să m-opresc nu mai știu.
Aleg moartea dulce ce nu-mi dă de-ales.
ce mă arde mereu dureros de dulce.
Stelele spre care mi-am înălțat ochii
pururi neîndurătoare privesc înspre mine.
Ard de viu, mistuit de crudul venin.
Voluptatea liniștită a morții se-ascunde.
Toate apele mării nu pot să oprească
lenta curgere a nemiloasei dureri.
Renunț la speranța de-a reînvia vreodată.
Pe calea ce merg, soarele rece mă stinge încet.
Pasărea Phoenix mi-e crud călău, nu scăpare.
Hades m-așteaptă în lumea de umbre și gol.
Pe mine nu mă voi regăsi niciodată.
Lumina pe care o sper e topită-n neant.
Cele de-ntoarcere n-am, să m-opresc nu mai știu.
Aleg moartea dulce ce nu-mi dă de-ales.
Inspirată de Odă în metru antic de Mihai Eminescu.
Iunie 2016
miercuri, 15 iunie 2016
Vei ramane
Te inspir odată cu mirosul de tei
Ești alături de mine,
în irisul meu,
în inima mea
Chiar dacă aș dispărea, tu ai rămâne
în mirosul de tei,
în privirea mea,
în celulele fremătânde ale
fostului meu sânge.
Ești alături de mine,
în irisul meu,
în inima mea
Chiar dacă aș dispărea, tu ai rămâne
în mirosul de tei,
în privirea mea,
în celulele fremătânde ale
fostului meu sânge.
joi, 26 mai 2016
Ecuația iubirii
Să scriem ecuația iubirii
cu cifre, cu litere sau cu sânge
s-o scriem cu lacrimi, cu scrâșnete sau
lanțuri
S-o scriem cu picături de ploaie uscate
apoi de căldura urii.
S-o lăsăm nescrisă, s-o lăsăm
nespusă.
Ecuația iubirii să tindă spre 1 și nu doar
spre 0
Să transcendem ecuația ieșind din ea.
cu cifre, cu litere sau cu sânge
s-o scriem cu lacrimi, cu scrâșnete sau
lanțuri
S-o scriem cu picături de ploaie uscate
apoi de căldura urii.
S-o lăsăm nescrisă, s-o lăsăm
nespusă.
Ecuația iubirii să tindă spre 1 și nu doar
spre 0
Să transcendem ecuația ieșind din ea.
mai 2016
miercuri, 11 mai 2016
Doar poezie
Sub sunetul sumbru cântat fără șoapte
cu pasul săltat mă topesc întru noapte.
Cu mâna întinsă spre firul din cer
zburând spre pământ ca în humă să pier.
Sunt sufletul prins în celula-venin
Venind ca să plec, am plecat ca să vin.
Aici dacă sunt e doar umbra mea rece
prin sângele-mi alb de pământ să ferece
și gând și cuvând și fantoma mea vie.
Îmi cânt adevărul, e doar poezie.
cu pasul săltat mă topesc întru noapte.
Cu mâna întinsă spre firul din cer
zburând spre pământ ca în humă să pier.
Sunt sufletul prins în celula-venin
Venind ca să plec, am plecat ca să vin.
Aici dacă sunt e doar umbra mea rece
prin sângele-mi alb de pământ să ferece
și gând și cuvând și fantoma mea vie.
Îmi cânt adevărul, e doar poezie.
10 mai 2016
Clar revelat
Te țin amintire dulce pe suflet
vocea-ți aud cum cuprinde aievea
lumina în vorbe
Cu trupul aici și cu sufletul dincolo încerci să prefaci
răni în armură și lacrimi în vis.
Te privesc și-ți desfac mecanismul intern
de celule și cer
cu atingeri atente topesc vraja rece
ce te îngheța.
Te retorn în lucirea subțire a firului-tată
ce-ntrețese planete și om și eter.
Când lumina din cer se-mpreună cu visul din om
vom vedea că misterul era clar revelat.
vocea-ți aud cum cuprinde aievea
lumina în vorbe
Cu trupul aici și cu sufletul dincolo încerci să prefaci
răni în armură și lacrimi în vis.
Te privesc și-ți desfac mecanismul intern
de celule și cer
cu atingeri atente topesc vraja rece
ce te îngheța.
Te retorn în lucirea subțire a firului-tată
ce-ntrețese planete și om și eter.
Când lumina din cer se-mpreună cu visul din om
vom vedea că misterul era clar revelat.
10 mai 2016
Rost
Inima ta - clădire veche în care
doar cu armură-ndrăznesc a intra
Mi-ai smuls scutul și l-ai transformat în pământ.
Rănile mele aruncă pete sângerii peste
omoplații tăi de zinc. Îmi amintesc
de ce am venit, de ce nu pot sta
departe, deși mă renegi cu ochiul
tău infam.
Eram omul care nu vroia să zboare, eram
doar carapacea uscată pe care o fărâmițai
zilnic cu privirea
Eram fără de rost fără tine.
Răscolitor, amintirea umărului tău mă
străpunge iar
N-are rost să rămân, n-are sens să nu
plec.
In inima ta rămân miniatură, în sufletul meu
te păstrez
infinită durere cu gheare-cristal.
doar cu armură-ndrăznesc a intra
Mi-ai smuls scutul și l-ai transformat în pământ.
Rănile mele aruncă pete sângerii peste
omoplații tăi de zinc. Îmi amintesc
de ce am venit, de ce nu pot sta
departe, deși mă renegi cu ochiul
tău infam.
Eram omul care nu vroia să zboare, eram
doar carapacea uscată pe care o fărâmițai
zilnic cu privirea
Eram fără de rost fără tine.
Răscolitor, amintirea umărului tău mă
străpunge iar
N-are rost să rămân, n-are sens să nu
plec.
In inima ta rămân miniatură, în sufletul meu
te păstrez
infinită durere cu gheare-cristal.
Inspirată de Gellu Naum, Cele două coloane
10 mai 2016
Abonați-vă la:
Postări (Atom)