vocea-ți aud cum cuprinde aievea
lumina în vorbe
Cu trupul aici și cu sufletul dincolo încerci să prefaci
răni în armură și lacrimi în vis.
Te privesc și-ți desfac mecanismul intern
de celule și cer
cu atingeri atente topesc vraja rece
ce te îngheța.
Te retorn în lucirea subțire a firului-tată
ce-ntrețese planete și om și eter.
Când lumina din cer se-mpreună cu visul din om
vom vedea că misterul era clar revelat.
10 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu