cu pasul săltat mă topesc întru noapte.
Cu mâna întinsă spre firul din cer
zburând spre pământ ca în humă să pier.
Sunt sufletul prins în celula-venin
Venind ca să plec, am plecat ca să vin.
Aici dacă sunt e doar umbra mea rece
prin sângele-mi alb de pământ să ferece
și gând și cuvând și fantoma mea vie.
Îmi cânt adevărul, e doar poezie.
10 mai 2016
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu