Spre tine privesc;
între noi se sfărâmă lumi.
Secundele trec, împleticindu-se
Cine mai crede că vorbim aceeaşi
limbă? Că vedem acelaşi vis?
Fiecare în lumea-i
singur se trece.
Paraleli. Niciodată nu te voi
întâlni.
De sticlă e aerul între noi, de metal.
M-aş subţia, spre tine să mă strecor
prin fanta dintre noi,
dar am
prea multe amintiri, prea
amare gânduri, preaplin.
Nu cred că parfumul tău
mă va atinge cândva
aşa că, din nou - atât -
Spre tine privesc.
Martie 2012
Are ceva din povestea mea aceasta poezie, ca magnetul ma atrage si spre revin de fiecare data
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu!
RăspundețiȘtergere