Oglindire

Într-o altă lume, în alt timp

    a fost odată sau poate doar aşa se povesteşte

             un tânăr care căuta.

Deschidea uşi, intra în case,

   Punea întrebări oamenilor. Fără folos.

În urma lui lăsa miros dulce

          de frunze şi flori sfărâmate.

Noaptea îşi lua lopata şi întreba

            pământul.

Sub lumina tremurată a lunii

                  săpa după răspunsuri.

Din umbră, Celălalt îl privea,

   îl încuraja prin tăcere.

Se povesteşte - şi poate că e

                                        adevărat

că n-a găsit încă rezolvarea dilemei:

                 cum lipeşti la loc o inimă sfărâmată?

Umblă printre lumi, neconsolat

      cu Celălat, tăcutul, după el.

Februarie 2012