Foamea

Prima dată şi-a împins mâna doar până la încheietură pentru că i se păruse că nu ar fi intrat mai mult, dar cum materialul era moale şi uşor de străpuns, ca un abur lucios şi dens, a îndrăznit să apese cu presiune sporită, căldura plăcută care-l înconjura îmbiindu-l să continue, iar el presă mai mult, acum cu amândouă palmele, intrând până la coate; era cald şi bine, se simţea cuprins ca de îmbrăţişarea cuiva drag, a mamei, poate, dar mama nu-l prea luase în braţe; apoi îşi apropie capul de suprafaţa ce i se păruse o oglindă până o atinsese prima dată; închise ochii şi când faţa îi pătrunse  prin bariera vaporoasă, substanţa îl atrase spre ea, iar el se lăsă cuprins, mângâiat, înglobat în materia-abur densă, dar curios de respirabilă, fără frică, fără a se împotrivi, iar fiinţa din spatele portalului îl atrase şi mai mult în interiorul navei sale, îl lăsă să cadă pe podeaua dură pe care el n-o simţi şi îl devoră apoi cu multele-i tentacule flexibile, săturându-şi foamea de materie şi de cunoaştere, hotărând să rămână conectată încă o vreme la camera cu oglinzi din acest loc care-i aducea mereu hrană gustoasă, nimănui nepăsându-i prea mult dacă zilnic dispăreau câţiva clienţi ai parcului de distracţii.

21.10.2013

Tema 3 la cursul cu Iulian Tănase. Perspectiva kinestezică.