Nici foame, nici sete
nu pot să-mblânzească-al fiarei
venin din priviri,
nici din urlete ura. Retras,
în secunde măsor predictibil final:
am pierdut
şi deschid
cu pleoape
plecate
o cuşcă cu gratii de os.
Ţi-am dat vie carne
să-ţi saturi cruzimea de-a smulge,
de-a face
să curgă
şi lacrimi şi
sânge.
Lucind colţii albi ţi-am văzut, iar fiorul
de limpede gheaţă prin
vene pulsa.
Am fugit.
Am vrut cu violenţă să-ncerc
să te pun în genunchi
şi să-ţi cer ca din fiară
o blândă felină să-ncerci
să devii,
dar tu
cu gheare şi furie pe piele mi-ai
scris
un refuz.
Nu pot să îngrop în adâncuri
dorinţa
de-a trece cu mâna
prin blana de aur
ce-acoperă
oase
şi viaţă
cuprinse
în trup prădător.
Tăişul din ochii tăi grei
mă străpunge
şi uit că vreodată am vrut să te am
lângă casă animal.
Subtil, dominaţia ta dulce
perfid s-a extins.
Acum e târziu să te-nvăţ alfabetul
iubirii
când tu în genune-ţi
făcuseşi sălaş.
Cu labe uşoare şi moi mă sfărâmi
şi pe dată uit planul prin
care-ntr-o blândă
jivină te-aş fi transformat.
Tema 1 la cursul cu Iulian Tănase, la Artskul.
7.10.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu