Limitless

Clarity of thought and wisdom pure

Seeking true enlightenment on the way

Throught right action and in mind so sure

Real teachings all your words convey.

Now you touch the realm of understanding.

One with the great void, beyond transcending.

Cenuşă cern peste zile

Despic timpul

          cu lama subţire a ochiului-Tată

Las sângele-i negru să-mi fie

          cerneala cu care mă rog

ca visul-durere în care mă mistui

să-şi afle

sfârşit înainte să mor.

Amarul

          pe coarde vocale-ngheţate

se-apasă

Prin buze nu-mi scapă vreun

          sunet ce-mbracă

Simţirea prea crudă în care sunt ars.

De lume, de mine cât m-aş ascunde!

          Leacul şi tihna nu-s de găsit.

Din clipă

          smulg fine fâşii să-mi acopăr

Genunea ce-n suflet tu mi-ai creat

          Te strig şi prin lume te caut. Aievea

de vii, aş vrea să nu mi te fii arătat.

N-ai nume şi nici faţa nu ţi-o ştiu

În suflet nu am oaze. Doar pustiu.

Prestidigitator astral

Stelele nu s-au aliniat cum trebuie când ne-am cunoscut. Aş vrea inima-mână lungă să-mi devină şi să le aşez eu. Le-aş ordona -ah, cât îmi place cuvântul ăsta! - le-aş spune să stea cuminţi, să-şi potrivească bine razele şi întunericul şi să dea naştere unei noi configuraţii, mai bună pentru mine. Pentru noi?

Dar nu ştiu (cum să aflu, oare?) dacă şi tu tot asta ai vrea. Nu pot să citesc trecutul în frunze de ceai parfumat şi să spun: da, şi tu. Aşa că mâna-inimă mică-mi rămâne şi scriu. Pe alba hârtie cuvinte potrivesc cum vreau eu. Cum vrea sufletul-rană, cum vrea Cerul ascuns pe sub nori.

7 februarie 2012

Clarobscur

M-atinge fina urzeală a umbrei mâinilor tale şi-alung iluzia c-odată m-ai fi iubit pe deplin. Sunt bine dacă m-ascund de tăişul durerii domoale. Cu totul m-afund în piesa pe care-o susţin. 

Parfumul atingerii tale subtile pe pielea mea rece s-a stins şi mi-e greu să-l visez cu un suflet curat. De tine pe nimeni nu-ntreb, dar când ziua se trece, în fiece umbră discern chipul tău îngheţat. 

Nu plâng când presiunea memoriei tactile în trup îmi răsare. Pe şirul vieţii cobor ca un bob de mărgea fără sens. Din minte te scot doar odată cu mintea şi-mi pare că fără de tine nu-i rost şi nu am înţeles.

Sunt umbra din visul în care, atins chiar de mâna ta fină, doream să devin un fantastic izvod de lumină.

Scris pe 17 septembrie 2011, 

revazut pe 7 februarie 2012

Portret - text de Costin

Stăteam în camera luminată obscur. Mă întrebam a mia oară ce căutam aici. Alex, prietenul meu, mă adusese să-l cunosc pe el. Acum mă lăsase singur şi plecase să-l caute. Mă uitam cu teamă, dar şi curiozitate ,în jur. Radioul vechi, dar bine întreţinut, îmi spunea că el este un bătrân tipicar şi migălos. Colecţia de reviste Rebus îmi spunea că mintea lui este încă agilă. Oglinda zgâriată şi aproape inutilizabilă îmi arăta că o să întâlnesc un bărbat obişnuit care nu se preocupă de aspectul lui.

Privirea îmi fu atrasă de rafturile pline cu borcane de toate mărimile ce conţineau tot felul de condimente, esenţe şi ierburi. Bătrânul nu-i prost de le cunoaşte pe toate.

Într-un colţ văzui un baston de luptă, jupuit şi jerpelit. Minte-mi zbură văzându-l agitând bastonul a al Jackie Chan. Pantofii sport îmi întăriră ideea că moşneguţul meu e un tip pe cinste. Oare cum l-o chema? Alex nu mi-a spus niciodată cum îl cheamă, îi spunea Bunu'.

Curiozitatea mă face să-mi înfrâng teama. Mă ridicai de pe locul meu şi începui să mă plimb prin cameră. Ochii îmi fură atraşi de lupa mare de pe un atlas filatelic aflat pe birou. Gata, ştiu cum să-i spun Bunului lui Alex. Sherlock. 

Brusc, uşa se deschise şi Alex intră împreună cu un bărbat. Şi... surpriză! 

Bunu-i un tip cam la 40-45 de ani, cu ochi vioi şi păr uşor grizonat, cu trup mlădios, dar ferm. Figura-mi perplexă îl făcu să surâdă, iar surâsul lui Sherlock Bunu' mi se lipi de suflet.

Noiembrie 2011

Exerciţiu la cursul lui Mario Barangea; 

de construit un personaj pe baza unor cuvinte date.

Ce mai scrie... Charles Bukowski

Fire, walk with me

"What matters most is how well you walk through the fire."
— Charles Bukowski

Citat gasit la 
http://www.goodreads.com/search?q=charles+bukowski&search[source]=goodreads&search_type=quotes&tab=quotes 

Cristalin. Alt portret

Vocea ta m-a atins şi în mine ceva a vibrat.

Timbrul cald şi adânc o floare în suflet mi-a închipuit, parfumată şi moale. Să o ating nu-ndrăznesc, e prea fină şi nouă, o las să devină copac misterios cu miez de opal.

Sunet blând, cu parfum de santal şi de mosc, ai lăsat. Umbra ta a rămas printre noi şi a spus, a tăcut, a cântat. Pe zăpad-am păşit şi prin aerul rece şi pur am cerut să devii iar real, din nimic să-ţi faci trup.

În adânc îmi întorc iar privirea; ascult, cu urechea internă, ecou-ţi ce-n sânge îl duc. Cred că-n altă planetă sau viaţă totuna am fost, siamezi sau mai mult, eu şi dublul, legaţi.

Las ca timpul să treacă. Nu ştiu detaşarea s-o port ca pe-o mască de aur. În cutia craniană te-aud; armonios, coardă-sunet atent înstrunită te simt. Printre degete-mi scapi, răsfirate cumplit; n-am puterea să ţin lângă mine un înger cu palide aripi.

 

În ecou te prefaci şi în vis efemer

Umbră albă, desfaci aripi mari către cer.

6 februarie 2012