În depărtare

Neauzite,

   secundele trec.

Cu fiecare

      pală de vânt,

         respiraţie,

           suspin

te pierd.

Undeva, se naşte o stea,

Lângă mine,

       în mine, scânteile

                    devin palide, reci,

de nisip.

Tic-tac, trec uşor, cu paşi

                                    fini

lăsând urme mici pe 

                         inima mea.

7 iulie 2012

In the Distance

Unheard,

   the seconds slip away.

With each

   gust of wind,

      breath,

       sigh,

I am losing you.

Somewhere, a star is born,

Near me,

   in me, the sparks

                     become pale, cold,

as if made of sand.

Tick-tock, they softly pass by, with 

    delicate steps,

leaving tiny marks on

                           my heart.

July 7th, 2012

It Happened Aeons Ago, Yesterday

When the night is young

I think of you.

    I remember

Your kisses 
               cutting

                         so deep

Your smile, hiding depths

      of treason.

Our time together

        a long, slow

                  agonizing lie.

16 iulie 2012

Takida - "You Learn"

Alb-carmin

Scrijeleşte-ţi răzbunarea

                   pe mine.

Bisturiul e rece şi taie

   încet.

Literele-s vii şi se pare

     că pe margini pulsează ritmat.

N-am cuvinte să-ţi dau, şi nici

      daruri

           În zadar aş fi vrut să înviu

ce în humă am pus chiar cu mâna

         ce încearcă să-ţi ceară răgaz.

Valuri calde inundă podeaua. Ce

   frumos aş picta rubiniu epitaf:

                  Aici zace

         (sau încă mai geme)

criminala ce fără de suflu suspină

                 "AMIN".

18 iunie 2012

Pauza de cafea (inadecvare)

Reuşesc să scriu patru rânduri: au rimă, ritm, parcă e şi o idee prinsă-n cuvinte. Întind mâna spre cana de cafea fără să mă uit. Mai c-o vărs, dar o prind la timp. Adrenalina mă scoate momentan din starea de reverie şi iau o gură din cafeaua tare şi amară, aşa cum îmi place. Gustul dulce care rămâne după ce înghit mă face de fiecare dată să iubesc cafeaua. Dependenţă, asta e.

Las cana şi apuc din nou creionul. Cu un mic efort mai produc încă patru versuri. Sunt mulţumit de cele două strofe.

Apoi scriu, şterg, iar scriu, două apoi trei versuri. Nu-mi apare rima, ritmul altei strofe e cam şchiop. Foaia de caiet e plină de încercări, ştersături, tăieturi. Dar sunt blând cu creaţia mea. Trag câte o linie fină peste versurile nereuşite. Poate le voi salva, cumva, cândva.

La urma urmei, versul sunt eu, iar eu sunt perfectibil.

Mă uit cu tristeţe în cana mea roşie care acum e goală. Poate că inspiraţia îmi va reveni după ce mai pun cafetiera să producă ceva licoare magică.

Las caietul şi creionul pe pat şi mă mint că mă voi întoarce imediat.

23 martie 2012, la cursul de scriere creativă cu Mario Barangea

Versuri

Calm. Ascult cum luna printre stele trece

Cu lumina ei as tese dulce infinit

Pe hartie, lumi as scrie in amar grafit

Insa n-am penel, iar inima-mi e rece.

Somn. Prin pleoape intrevad abis si viata

La trezire visul il voi pune in cuvant

Se aseaza clipele din noapte iar la rand

In lumina spulber somnul ca pe ceata.

martie 2012

Atelierele de scriere creativa... au reinceput

O zi cu soare si exercitii de creativitate la Fundatia Calea Victoriei. Sunt la al patrulea curs de 7 ateliere de scriere creativa conduse de Mario Barangea si ma bucur sa fiu acolo, sa scriu din nou cu limita de timp si sa citesc in public.

Iar azi Mario a dat ca tema sa se scrie despre prajitura pe care am adus-o la curs, cu lamaie, ghimbir, banane si morcov si pudrata cu scortisoara. Oricum, cel mai mare compliment pentru mine e cand cineva ia o bucata, zice ca e foarte buna si mai ia una, si inca una... :)