Tanti Nuţi intră fără să
bată în biroul lui Gigi Avramescu.
- V-a venit persoana pentru
ora unu, îi zise ea cu un aer aproape protocolar, apoi îi făcu cu ochiul.
Avramescu tresări din
spatele biroului dezordonat. Închise repede vreo trei dosare, unul punându-l
peste farfuria cu şaorma.
- A venit deja Mimi? întrebă
el. Las-o să intre, îi spuse apoi secretarei şi se ridică cu greu din scaunul
negru.
Nuţi ieşi, iar prezenţa lui
Mimi fu anunţată de ţăcănitul tocurilor pe parchet. Gigi se repezi să-i ţină
uşa şi prima expresie a lui Mimi fu o strâmbătură din nasul fin, lovit
de aroma de usturoi. Roşcata îşi aţinti privirea asupra logodnicului
ei, apoi îşi îndulci expresia văzând chipul lui speriat.
- Bună, iubi, îi spuse şi îl
sărută uşor pe obraji, de fapt, doar îşi atinse faţa de a lui. Nu te pupă Mimi a
ta că te umple de ruj, da, Gigişor?
Bărbatul se înroşise la faţă
şi pete de transpiraţie i se întindeau la subsuorile cămăşii albe. Mimi se
retrăsese şi se uita cu înţeles la unicul scaun din faţa biroului, năpădit şi
el de hârtii, o cutie de şerveţele şi o pungă desfăcută de cartofi prăjiţi.
Gigi îi urmări privirea şi apoi sări să debaraseze scaunul, iar Mimi se aşeză
oftând aproape neauzit.
- Mersi, iubiţel. Ia zi-i tu
lui Mimişor de ce m-ai chemat?
Trupul corpolent al lui Gigi
palpită la auzul vocii subţiri şi dulcege pe care o asocia cu dragostea. De
emoţie dărâmă cu mâna un teanc de dosare, dar reuşi să salveze în ultimul
moment suportul pentru pixuri.
- Ăă, păi, ştii, Mimi,
răspunse, accentuând ultima silabă, am ceva să-ţi spun... adică să-ţi cer. Ai,
pasca mă-sii! continuă el exasperat. Stai şi tu niţel locului că te rezolv
imediat, ştii că nu mă descurc cu espresiile de dragoste sau ce vreţi voi,
femeile.
Mimi strânse din buzele
conturate frumos cu un roşu aprins şi îşi deschise geanta Gucci, primită cadou
la zece zile de când s-au cunoscut. Între timp, Gigi scotocea de zor pe sub
dosare. Îl văzu îngenunchiind apoi lângă scaunul biroului, deschizând sertare
scârţâinde şi trântindu-le la loc. Gigi simţi o aromă puternică de parfum şi
îşi iţi capul pe deasupra biroului. Zâmbind, Mimi închise geanta cu un declic
şi se înclină spre el, arătându-i sânii generoşi ascunşi şi nu prea de rochia
verde care-i învăluia trupul.
- Ce nu găseşti, puiuţ? I-ai
luat alt cadou lui Mimi a ta, nu-i aşa? Ce te iubi Mimi pe tine, ursuleţ, îi
spuse pe tonul legănat-hipnotic cu care-l cucerise din prima seară, în barul
lui Vizante, zis şi Chioru.
Fericirea se înstăpâni iar pe
faţa umedă şi îmbujorată de efort a lui Gigi. Coborî cu capul sub birou şi
scoase un strigăt triumfător:
- Aha!
Se auzi apoi o bufnitură şi
un ”Au, ce p... pălăria mea!” Frecându-şi începutul de chelie, Gigi se ridică
precum o balenă dintre valuri. În mâna dreaptă ţinea o cutie roşie de catifea.
Mimi clipea din genele bine machiate către Avramescu care veni şi se lăsă
într-un genunchi în faţa ei. Îşi şterse fruntea şi apoi îşi suflecă mânecile.
Antebraţele păroase făceau un contrast frumos cu cămaşa albă.
Luând-o de mâna stângă, Gigi
îşi pierdu o clipă cumpătul, privind-o nu în ochii ei verzi, ci un pic mai jos.
Femeia îşi acoperi cu un gest graţios pieptul care tresălta, îl privi şi întrebă:
- Ce-i, iubiţel? Ai ceva s-o
întrebi pe Mimi care te iubeşte?
Avramescu îşi drese glasul
şi începu:
- Scumpa mea Mimi... ai vrea
să... te rog să... vreau să-ţi cer... naiba s-o ia de treabă! pufni el. Auzi tu
acilea? Vrei să te iau de nevastă sau nu?
Vorbind, deschise cutia şi
i-o prezentă roşcatei care se uită uimită la ea şi începu să ţipe:
- Ce, ai înnebunit? Îţi baţi
joc de mine? Ce-mi dai o cutie goală? strigă ea încercând să-şi smulgă mâna
dintr-a lui Gigi.
Avramescu o strânse să n-o
scape, apoi se uită înspăimântat în cutie şi-i zise:
- Stai, fă, nebu.... Se
întrerupse brusc, lovit de privirea ucigătoare a lui Mimi. Pardon, stai aşa,
Mimişor, că e şi inelu pe-acilea... ho, că-l găsesc eu... te rezolv acuşica, nu
mai ţipa ca apucata.
Se ridică apoi de pe podeaua prăfuită, gemând
când îi trosniră genunchii. Trecu iar la răscolit biroul, înjurând cu voce joasă. Mimi bălăngănea din picior pe
scaun, cu ochii aţintiţi asupra braţelor păroase care făceau prăpăd printre
dosare.
Inelul îşi făcu apariţia de
sub farfuria cu şaorma. Gigi fu salvat, iar Mimi, îmbunată, spuse un „da” scurt
şi hotărât.
Februarie
2012
