Neamintirea

Să treci prin poarta dintâi e amarnic, e
                             sânge şi chin.
Tu, cel cu mersul neînvăţat, deşi
             ai picioare,
Cu minte nedesluşind drumul clar spre
        lumină şi vis, cu ochii încă
acoperiţi de nectar,
Cu plămâni încă liberi de
            suflu vital
Doar sângele-ţi fulgeră sub umedă piele.
        Strivit ieşi spre lumea sticlindă,
             iar prima-ţi suflare – un strigăt de moarte;
desprins
        de căldura iubirea tăcerea materne
simţi zgomot, atingeri, răceală şi gol
Apoi regăseşti suspinând caldul sunet al
              inimii ce-ţi însufleţise
şi carne şi gând.
     (Să te naşti n-ai ales,
nici să mori n-ai să vrei.)

Inspirat de poemul "Un omor" al lui Ted Hughes 

din volumul "Lirică universală în traducerea lui Vasile Nicolescu", 1996, ed.Eminescu. 

2.01.2014