Să treci prin
poarta dintâi e amarnic, e sânge şi chin. Tu, cel cu mersul
neînvăţat, deşi ai picioare, Cu minte
nedesluşind drumul clar spre lumină şi vis, cu
ochii încă acoperiţi de nectar, Cu plămâni încă
liberi de suflu vital Doar sângele-ţi
fulgeră sub umedă piele. Strivit ieşi spre
lumea sticlindă, iar prima-ţi suflare
– un strigăt de moarte; desprins de căldura iubirea
tăcerea materne simţi zgomot,
atingeri, răceală şi gol Apoi regăseşti suspinând
caldul sunet al inimii ce-ţi
însufleţise şi carne şi gând. (Să te naşti n-ai
ales, nici să mori n-ai
să vrei.)
Inspirat de poemul "Un omor" al lui Ted Hughes
din volumul "Lirică universală în traducerea lui Vasile Nicolescu", 1996, ed.Eminescu.