Cu pasu-ți tandru mugurii de mai zdrobind.
Blândețea ta mă arde și acum, amară,
Vara e scurtă, iar durerea mi-e absint.
Ochiul ceresc cu auriu te adumbrește,
De frumusețe nu te-ai despărțit nicicând,
Schimbarea doar de tine, gales, se ferește,
Din întâmplare doar pe tine neschimbând.
Cu moartea-umbră nu te vei vedea vreodată,
Cu veșnicia te-ai unit în trup și vis,
Vom adăsta sub stelele ce mi te-arată
În mine vei trăi, în versuri te-am închis.
Prea scurtă a fost vara și prea rece,
Dar frumusețea ta în versu-mi se petrece.
17 iulie 2016
Inspirat de sonetul XVIII de William Shakespeare.
