Era o dimineaţă obişnuită de luni. Desigur, asta era valabil doar pentru cei care ar fi privit din afară casa procurorului Cadman pentru că în interior lucrurile stăteau puţin altfel.
Sfera strălucitoare de mandropal plutea în mijlocul dormitorului, făcând
concurenţă neloială luminii palide din acea zi. David privi fix spre auriul
cald ce radia din ea. Se lăsă cuprins de extazul pe care ajunsese să-l aştepte
cu nerăbdare după o noapte de somn odihnitor. Când îl atingea primul val de
lumină parcă putea distinge imagini şi chiar sunete, dar plăcerea ce-l
cuprindea apoi îi ştergea orice gând din minte.
Îşi începu ritualul de dimineaţă vioi, fredonând o melodie auzită de curând
la radio. De vreo lună de zile era un om nou. I-o spuseseră colegii procurori,
îl felicitaseră judecătorii în faţa cărora îşi susţinea pledoariile de acuzare.
De unde până atunci David avusese un succes moderat în condamnarea
criminalilor, acum era dat drept exemplu de şefii lui de la departamentul Crimă
Organizată. Azi chiar era o zi importantă. Avea de smuls o mărturisire de la un
mafiot care fusese arestat de Lucas Morgan, prietenul lui de la secţia 21 de
poliţie.
Termină spălatul pe dinţi, bărbieritul şi aranjarea părului brunet. Îşi
aruncă o ultimă privire în oglindă, iar ochii îi sclipiră preţ de o clipă,
auriu în albastru.
Alese un costum bleumarin care contrasta plăcut cu albul cămăşii. Citise
undeva că această culoare îi conferă purtătorului o aură de autoritate. Chiar
şi cu abilitatea lui de a convinge infractorii să-şi mărturisească crimele,
avea nevoie de toate avantajele în confruntarea cu italianul din arest.
Urmă acelaşi drum până la procuratura oraşului. Traversă cu pas sprinten piaţa
mare, plină de oameni grăbiţi, şi surâse mamelor cu copii în cărucioare. Se
simţea bine, mai optimist ca niciodată. Viaţa avea o intensitate nouă, şocantă uneori.
Totul i se părea amplificat, de la atingerea lamei de ras pe obraz până la
mirosul cafelei fierbinţi cu care îl va întâmpina asistentul lui, Marc.
Urcă treptele de marmură rece ale clădirii impunătoare, simţind cum i se
încordează muşchii picioarelor. Îşi trecu mâna liberă prin părul des, uşor
aspru. În cealaltă strânse mânerul servietei de piele în care avea dosarul lui
Pietro Gianelli, un personaj cheie din mafia locală.
Dacă toate mergeau conform planului, în curând aceasta nu va mai controla
oraşul în care acţiona el.
====== ====== //// ====== ======
Sala pentru interogatoriu era tipic de mică. Pietro şedea încătuşat de
cârligul prins pe masa metalică, cu faţa către oglinda-geam din spatele căreia
era urmărit. Camerele de filmat din colţuri funcţionau şi ele.
David îi surâse, aşezându-se în faţa lui.
- Vrei o cafea? îl întrebă.
La grimasa acestuia răspunse tot el:
- A, scuze, eşti prins, şi îşi îndreptă privirea către cătuşele argintii,
bine strânse pe încheieturile păroase.
- Îţi pierzi timpul cu mine, îi spuse Pietro. Nu ştiu nimic despre nimic şi
chiar dacă aş şti...
David lovi cu palma dosarul de pe masă, întrerupându-i tirada. Italianul
simţi cum privirea fixă a procurorului îi opreşte fluxul gândurilor şi îl
transpune într-o stare de somnolenţă plăcută. Până şi corpul şi-l simţea
straniu: înţepenit, dar confortabil.
Prin faţa ochilor i se perindară scene din ultimii ani din viaţă. Îşi
aminti primele infracţiuni mai uşoare în slujba mafiei locale, trecând apoi la
ameninţările, torturile şi crimele care îi asiguraseră un urcuş sigur spre
eşaloanele superioare. Ultima faptă – un omor pe care nu reuşise să-l camufleze
în sinucidere – era şi cea pentru care fusese arestat. Avea să înfunde puşcăria
doar din cauza unui afurisit de puştan care-l văzuse ieşind din apartamentul
politicianului de necorupt.
Starea de bine se încheie brusc. David clipise şi conexiunea dintre ei se
întrerupsese. Când îl văzu oprind reportofonul, îl trecu un fior rece pe spate
în secunda în care îşi dădu seama că povestise cu voce tare tot ce-şi amintise.
Îşi scutură capul, încercând să-şi recâştige aroganţa pentru care fusese temut.
- Ce mi-ai făcut, nenorocitule, m-ai hipnotizat? ţipă el către tânărul
procuror. Nici un juriu din lume nu va accep...
- Printre altele, ai spus singur că n-ai nevoie de nici un avocat, îl
întrerupse David din nou. Avem totul înregistrat aici, audio şi video. Orice
jurat va privi caseta va vedea un procuror care asculta liniştit mărturia
completă şi benevolă a unui criminal.
- Cred că am terminat aici, continuă el, întorcându-se către oglinda
fumurie din spatele căreia ştia că îl priviseră cu uimire şeful lui şi o parte
din colegi.
Încă un rău neutralizat, îşi spuse pe
când ieşea din cameră, simţindu-se cuprins de căldura moale a lucrului bine
făcut.
- Amice, eşti fenomenal, îl felicitară colegii, sinceri, dar şi cu o
invidie pe care o percepu ca pe-o boală ce trebuie vindecată. Când ne dai şi
nouă reţeta succeselor tale din ultima vreme?
Le surâse cu modestie, aşa cum făcea de fiecare dată când încercau să-l
descoasă. Îi privi apoi pe rând cu ochii strălucind. Toţi uitară alte întrebări
şi îşi amintiră că au dosare urgente de rezolvat, lăsându-l să se retragă în
biroul său.
Nu am nici un secret, vroia să le
spună. Se uita doar în ochii arestaţilor şi lăsa dragostea faţă de adevăr şi
dreptate să se proiecteze înspre ei. Pentru el nu era de mirare că mărturisirea
păcatelor urma ca prin minune. Lucrurile
au stat mereu aşa pentru aducătorii de lumină, le-ar mai fi spus, dar ştia
că nu pot înţelege.
Încă.
De un fapt era sigur: avea să fie promovat procuror-şef în curând, iar
acesta era un pas important în marele plan.
====== ======
//// ====== ======
Rezolvă alte câteva dosare şi apoi refuză politicos oferta lui Lucas de a
ieşi la o bere.
- Ştiu, ştiu, îi răspunse poliţistului la telefon, n-am mai stat de vorbă
de ceva vreme. Ştii şi tu cum stă treaba... dosare de rezolvat, criminali de
trimis după gratii.
Ascultă oftatul obosit scos de Lucas.
- Uite, Luc, îţi promit că foarte curând te invit eu la o bere. Da, fac eu
cinste de data asta. Ocazie specială? Da, am auzit că în curând voi fi promovat
şi vreau să sărbătorim. Cine? A, sigur că te rezolv şi cu mafia indoneziană, tu
trebuie doar să-l arestezi pe unul dintre şefi. Da, pe curând, sigur nu uit că
te-am invitat.
Închise telefonul şi se îndreptă în scaun. Luă o ultimă înghiţitură din
cafeaua tare şi se simţi învigorat.
Cu servieta cu dosare în mâna stângă şi cu dreapta atârnând liberă pe lângă
corp, traversă piaţa largă, mustind de oameni. Surâse în timp ce mergea printre
ei. Căldura portocalie a amurgului făcea lumea să pară frumoasă, iar oamenii
buni.
Numai el ştia că în curând acest lucru va fi chiar adevărat.
====== ======
//// ====== ======
Prin fereastra din faţa patului vedea jumătatea de lună de pe cerul
întunecat. Era sigur că şi la el ajungeau câteva fire din lumina ei rece.
Lăsă de-o parte dosarele pentru mâine. Se spălase deja pe dinţi şi era gata
să stingă lampa de pe noptieră, când sfera aurie îi apăru în faţă. Razele calde
care se proiectau spre el produceau senzaţiile plăcute pe care David le asocia
acum începutului şi sfârşitului zilei. Se lăsă pe pernă, simţind fiecare muşchi
relaxându-se, fiecare rid de pe faţă destinzându-se. Procesul de transfer putea
începe.
Odată cu conştiinţa care-l părăsea, în corpul lui David se instală o
oboseală dulce care-l cufundă apoi într-un somn profund.
Sfera se stinse şi dispăru, iar David visă că era scriitor, iar Luc se
apucase de pictat. Vechile lor meserii nu mai existau; eliminarea completă a infracţiunilor
dusese la desfiinţarea sistemului de justiţie şi a aparatului poliţienesc.
====== ======
//// ====== ======
În drum spre planeta-bază, conştiinţa blândă din globul de mandropal era
mulţumită de rezultatele misiunii sale de cercetare. Cu ajutorul lui David
reuşise să-şi dea seama care poziţii-cheie din oraş trebuiau asigurate, care trupuri
erau necesare pentru răspândirea mesajului de bunătate şi prosperitate
planetară. Vor începe cu sistemul de justiţie, trecând apoi la politicienii cu
greutate, la poliţie şi profesori. Oamenii simpli erau ultimii şi în ei se
puteau proiecta soldaţii cu mai puţină experienţă. Prin comunicare telepatică aflase
că şi ceilalţi agenţi ai valului iniţial adunaseră date similare. Mai ştia şi
că misiunea lor de salvare a încă unei lumi va fi încununată de succes.
Invazia Pământului primi undă verde chiar din acea noapte.
Temă pentru cursul de scriere creativă
cu Mario Barangea, Fundaţia Calea Victoriei.
Octombrie 2011
